Învierea Domnului – Sărbătoarea Crestină de Maximă Importanță
Învierea Domnului reprezintă cea mai mare sărbătoare a creștinătății. Această festivitate a fost celebrată cu o profundă evlavie în comunitățile tradiționale, unde mersul la slujbele din Săptămâna Patimilor culmina cu ceremonia de Înviere. La aceste slujbe participau atât bătrânii, cât și tinerii, îmbrăcați în haine curate, adesea noi, cusute special în perioada Postului Paștelui.
Cu ocazia Învierii, femeile se îndreaptă spre biserică având cu ele un coș în care se află ouă roșii, pască, o bucată de slănină, brânză, tămâie, busuioc, cârpa utilizată pentru a șterge ouăle înroșite și o lumânare. Aceste ofrande sunt sfințite în zorii zilei și împărtășite în curtea bisericii. Lumânarea de la Înviere, folosită pentru a lua Sfânta Lumină, este păstrată și aprinsă în momente de nevoie, oferind protecție în fața vremii nefavorabile sau a altor primejdii. Se crede că aceasta are puterea de a alunga grindina.
Ajunși acasă, toți membrii familiei se spală cu apă în care au fost puse un ou roșu și un bănuț de argint, cu speranța de a avea obrajii rumeni și sănătate pe parcursul întregului an. Pe masa de Paște, alături de ouăle roșii și preparatele din carne de miel, cozonacii și pasca, înnobilată cu „Crucea Paștelui”, au un loc de cinste. Pasca este rotundă, simbolizând scutecele Pruncului Iisus, în timp ce cozonacii au o formă dreptunghiulară, evocând mormântul Mântuitorului.
Conform tradiției, în prima zi de Paște nu se fac vizite, fiecare preferând să rămână acasă alături de familie, celebrând astfel această sărbătoare în sânul celor dragi. Tinerii obișnuiesc să viziteze nașii, socrii, părinții și frații sau surorile mai mari.
În imagine se află o icoană țărănească pe sticlă cu tema „Învierea Domnului”, datând din secolul al XIX-lea, realizată în Șcheii Brașovului. Această icoană este expusă în cadrul unei expoziții permanente.
