Ion Eremia: Viața și Contribuțiile unui Militar și Scriitor
Ion Eremia, cunoscut și sub numele de „Soljenițîn al românilor”, s-a născut pe 5 mai 1913, în Constanța.
În ceea ce privește pregătirea sa educațională, Eremia este absolvent al Liceului Militar din Chișinău și al Școlii Militare de Geniu, unde a obținut gradul de sublocotenent.
În 1935, el a fost numit comandant de pluton în cadrul Regimentului 7 Pionieri din Timișoara.
Între 1936 și 1938, a urmat studii tehnice la Școala de Aplicații de Geniu, unde a inventat „torpila terestră dirijată”, pentru a cărei paternitate a luptat ani de-a rândul.
În perioada 1936 – 1939, a frecventat fără a finaliza cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București, experiență ce avea să influențeze în mod semnificativ activitatea sa literară viitoare.
În vara și toamna anului 1941, după intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial, a participat la acțiuni militare pe front alături de Batalionul Transmisiuni Motorizat, luptând în regiunile Chișinău și Tighina. Între aprilie 1942 și septembrie 1943, a activat în cadrul Diviziei 1 Pază – „Ucraina”, având funcția de comandant de companie.
Pe 10 martie 1944, Ion Eremia a fost avansat la gradul de căpitan, iar pe 23 august 1946 a devenit maior.
După 23 august 1944, Eremia a beneficiat de mai multe avansări în cariera sa militară, ocupând funcții precum redactor-șef al „Glasului Armatei”, șef al Casei Centrale a Armatei și comandant al Academiei Militare Politice.
În 1953, după decesul lui Iosif Vissarionovici Stalin, Eremia a pledat deschis pentru o analiză a cultului personalității și pentru reformarea Partidului Muncitoresc Român. Pe 30 aprilie 1955, a fost eliberat din funcția de locțiitor al ministrului Forțelor Armate, iar în iunie 1955, Biroul Politic al Partidului a constituit o comisie pentru a analiza comportamentul său.
Pe 22 noiembrie 1995, Ion Eremia a fost trecut în rezervă, iar pe 17 aprilie 1956 a fost exclus din Partidul Muncitoresc Român.
Revoltându-se împotriva abuzurilor regimului, a redactat în secret o carte despre comunism, intitulată „Gulliver în țara minciunilor”, pe care intenționa să o trimită la Paris pentru publicare.
Pe 11 septembrie 1958, romanul a fost finalizat, însă misiunea de a-l trimite a fost încredințată marinarului Pompiliu Pănescu, care a predat manuscrisul Securității.
Ion Eremia a fost arestat pe 17 octombrie 1958, iar pe 27 octombrie 1959 a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică pentru „crimă de uneltire contra ordinii sociale prin agitație” și 14 ani de temniță grea pentru „complotare la tentativa crimei de trădare de patrie”, urmând să execute pedeapsa cea mai severă.
Între 27 octombrie 1959 și 24 iulie 1964, a fost încarcerat în penitenciarele Jilava, Râmnicu-Sărat și Aiud, fiind eliberat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 411, care prevedea eliberarea tuturor deținuților politici.
În 2006, romanul „Gulliver în țara minciunilor” a fost publicat de Editura Andromeda. De asemenea, Eremia a mai publicat lucrări precum: „Popa Stoica” (1971), „Neînfrânții din țara zimbrilor” (1986 și 1987), „În triumf prin Țarigrad” (1989) și „Insula Robinson” (2006).
Ion Eremia a decedat la o dată ulterioară.
Comemorarea lui Ion Eremia
Pe data de 23 februarie 2004, s-au împlinit 110 ani de la nașterea lui Ion Eremia, un scriitor și general remarcabil originar din Constanța. Acesta a lăsat o amprentă semnificativă în literatura română și în istoria militară a țării.
Ion Eremia s-a distins nu doar prin contribuțiile sale literare, ci și prin cariera sa militară, având un impact deosebit asupra comunității din care a provenit. A fost un exemplu de dedicare și profesionalism, inspirând generații întregi prin realizările sale.
Astfel, această aniversare reprezintă o oportunitate de a reflecta asupra moștenirii sale și de a recunoaște influența pe care a avut-o de-a lungul timpului. Eremia rămâne o figură proeminentă în cultura română, ale cărei contribuții merită să fie celebrate și amintite.
