Ziua Națională a Libanului
Republica Libaneză (Al Jumuhuriyah Al Lubnaniya) sărbătorește la 22 noiembrie Ziua națională, marcând aniversarea proclamării independenței în 1943. Libanul nu reprezintă doar un simplu stat pe harta Orientului Mijlociu; este o amforă veche, care, deși spartă, a fost reconstituită cu grijă, păstrând în cioburile sale povestea a șapte milenii de civilizație. Așezat sub forma unei semilune pe coasta estică a Mediteranei, acest tărâm, deși mic, a fost mereu un portal între Orient și Occident, un loc de întâlnire între negustorii din deșert și navigatorii din mări.
Civilizația Feniciană
Călătoria prin timp începe pe țărmurile sale, unde, în zorii antichității, a înflorit civilizația feniciană. Orașele-cetăți vibrante precum Byblos, Tyros și Sidon au fost centre de excelență, iar fenicienii au dominat mările nu prin forța armelor, ci prin ingeniozitatea comerțului și a navigației. Moștenirea lor nu se măsoară doar în temple, ci, mai ales, în alfabet – cadoul pe care l-au oferit lumii, schimbând pentru totdeauna modul în care oamenii comunică și își înregistrează istoria.
Influențe și Epoci de Glorie
Peste milenii, aceste țărmuri au atras fiecare mare putere. Sub stăpânirea romană, Libanul a cunoscut o epocă de glorie arhitecturală, vizibilă în ruinele colosale de la Baalbek, unde coloanele templelor lui Jupiter și Bacchus, de o grandiozitate copleșitoare, continuă să sfideze timpul. Apoi, influențele bizantine, arabe, cruciate și otomane s-au suprapus, fiecare adăugând un strat unic la identitatea complexă a regiunii.
Libanul Modern și Diversitatea Demografică
Secolul al XX-lea a adus Libanul modern, înființat sub Mandatul Francez și eliberat în 1943. A urmat o perioadă de aur, în care Beirutul a fost supranumit „Elveția Orientului”. Capitala a devenit un centru financiar, cultural și turistic, unde viața de noapte și moda europeană se îmbinau cu tradițiile arabe. Inima și, în același timp, vulnerabilitatea Libanului constă în mozaicul său demografic. Este un loc unic în Orientul Mijlociu, unde coexistă 18 comunități religioase oficiale, de la creștinii maroniți și greco-ortodocși, până la musulmanii sunniți și șiiți, și druzi. Menținerea echilibrului a dus la un sistem politic bazat pe o împărțire sectară a puterii: Președintele trebuie să fie creștin maronit, Prim-ministrul sunit, iar Președintele Parlamentului șiit. Din păcate, această diversitate fragilă a fost sursa tensiunilor, culminând în Războiul Civil (1975–1990), care a sfâșiat Beirutul pe temuta „Linie Verde” și a distrus prosperitatea țării.
Peisaje Naturale și Criza Economică
Dincolo de agitația politică, Libanul se remarcă prin contrastele geografice uimitoare. Vizitatorii pot schia pe culmile înzăpezite ale Munților Liban dimineața, unde se află celebrele păduri de Cedri ai Domnului – simbolul național al longevității și rezistenței, menționat chiar și în Biblie – și se pot bucura de o baie în Marea Mediterană după-amiaza. Peșterile calcaroase de la Jeita Grotto și splendoarea mănăstirilor săpate în stâncă din Valea Qadisha (Valea Sfântă) completează peisajul natural de o frumusețe rară.
Astăzi, Libanul se confruntă cu o criză economică devastatoare, considerată una dintre cele mai grave din istoria modernă. Moneda s-a prăbușit, iar majoritatea populației a alunecat în sărăcie. Dezastrul a fost amplificat de explozia din portul Beirut din 2020, o rană deschisă care subliniază fragilitatea constantă a națiunii. Totuși, spiritul libanez, susținut de comunitate și tradiții, continuă să reziste în fața adversităților.
Libanul: O Lecție de Rezistență și Cooperare Economică
O vastă și dedicată diaspora a Libanului refuză să cedeze. Ospitalitatea, celebra bucătărie mezze și pasiunea pentru viață rămân piloni fundamentali într-o societate care, de mii de ani, a învățat să supraviețuiască în fața adversităților. Libanul reprezintă o lecție de rezistență, continuând să existe ca o promisiune constantă de renaștere, așteptând ca cedrii săi, simboluri eterne, să restabilească stabilitatea și pacea.
Cooperarea Economică România-Liban
După ce România a aderat la Uniunea Europeană, cadrul juridic care reglementează relațiile economice bilaterale se desfășoară conform Acordului de Asociere Uniunea Europeană – Liban, semnat în ianuarie 2002 și intrat în vigoare la 1 aprilie 2006. Pentru a facilita cooperarea economică între mediile private din cele două țări, pe 24 martie 2004 s-a înființat Consiliul de Afaceri Româno-Libanez, rezultat al colaborării dintre Camera de Comerț și Industrie a României și Forumul Economic Libanez.
Comunitatea Românească din Liban
Cetățenii români care locuiesc în Liban, precum și cei de origine română, beneficiază de recunoașterea drepturilor de expresie etnică și religioasă. Estimările sugerează că comunitatea românească din Liban numără aproximativ 1.400 de persoane. Mulți români din Liban sunt activ implicați în viața economică, socială și cultural-artistică a țării gazdă. Printre organizațiile active se numără Asociația românilor „România-Levant” și Asociația Foștilor Studenți Libanezi din România, care reunește beneficiarii burselor oferite de statul român.
