Proiectul „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”
Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a inițiat, începând cu 1 ianuarie 2026, proiectul intitulat „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”. Această inițiativă oferă ocazia de a descoperi, zi de zi, fragmente din istoria locală a Constanței și Dobrogei, incluzând evenimente importante, personalități notabile, fapte cotidiană consemnate în presa vremii, descoperiri arheologice și piese de patrimoniu care conturează povestea trecutului. Se va pune accent pe perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al Doilea Război Mondial, o eră marcată de transformări semnificative pentru Constanța, de la oraș-port la poarta maritimă a României moderne. Totodată, nu vor fi neglijate nici alte epoci, având în vedere că istoria acestui teritoriu se întinde pe o perioadă impresionantă, de la preistorie până în zilele noastre.
Populația județului Constanța în 1914
La data de 30 martie 1914, ziarul „Dobrogea Jună” publica un articol interesant intitulat „Populațiunea din județul Constanța”, care conținea date statistice obținute printr-un recensământ oficial. Astfel, s-a constatat că județul avea în acel moment o populație de 270.440 de locuitori, dintre care 111.589 erau bărbați și 95.860 femei.
Orașul Constanța, reședință de județ, număra 25.375 de locuitori, o creștere semnificativă față de cei 4.700 de locuitori înregistrați în 1877, înainte de Războiul de Independență. Această expansiune demografică a fost considerată de gazetari drept un „progres nimicitor”.
Dezvoltarea Constanței și contextul istoric
În 1914, Constanța se bucura de o dezvoltare remarcabilă, portul modern, inaugurat în 1909, fiind considerat, așa cum își dorea regele Carol I, poarta României către lume și un important motor economic pentru țară. Totuși, în luna iulie a aceluiași an, aveau să înceapă vremuri tumultuoase cu izbucnirea Primului Război Mondial. România a rămas neutră timp de doi ani (până în 1916), ulterior alăturându-se Antantei împotriva Puterilor Centrale. În toamna lui 1916, după înfrângerea de la Bătălia de la Turtucaia, Dobrogea a fost ocupată de forțele germano-bulgare până în 1918.
La 30 martie 1914, însă, războiul părea o realitate îndepărtată. Constanța era o localitate prosperă, depășind celelalte orașe ale județului în toate domeniile. Comparativ, Medgidia și Cernavoda aveau fiecare câte 6.382 de locuitori, Hârșova 3.987, Ostrov 3.410, Mangalia 1.990, iar Cuzgun 1.603.
Denumirile localităților din județ în 1914
Referitor la denumirile localităților din județ în 1914, multe dintre ele aveau denumiri turcești, iar schimbările au început abia în anii ’20 și ’30, când statul român a decis să le modifice, deși nu toate au fost schimbate. Aceasta nu surprinde, dat fiind că Dobrogea a fost sub stăpânire otomană timp de peste 450 de ani, între 1417 și 1878.
Existau și localități cu denumiri românești, cum ar fi vechile centre de pe malul dobrogean al Dunării, precum Ostrov, Oltina și Dăeni, sau sate noi înființate după 1880 de români veniți din alte provincii.
Denumirile de atunci și acum
În anul 1914, așezările din județul Constanța aveau denumiri diferite față de cele de astăzi, fiecare având o origine specifică. Este interesant să analizăm cum aceste nume au evoluat în timp.
Un exemplu este Cuzgun, care astăzi se numește Ion Corvin. Aceasta este o comună care găzduiește obiectivul religios Peștera Sfântului Andrei. În limba turcă, „cuzgun” înseamnă „corb”. Când administrația românească a decis să schimbe denumirea așezării, a ales numele Ion Corvin, dedicat marelui voievod al Transilvaniei, Iancu de Hunedoara, parte a familiei Corvineștilor. Corbul, conform legendei, i-a furat lui Iancu un inel valoros și l-a ghidat pe calea eroismului militar, iar astăzi rămâne un simbol în blazonul Huniazilor.
Un alt toponim interesant este orașul Negru Vodă, care își are originea în Radu Negru Vodă, un domnitor semi-legendar din Țara Făgărașului, considerat fondator al Țării Românești în 1290. Numele Negru Vodă se potrivește și cu vechea denumire a localității. În 1914, aceasta se numea Kara Omer, tradusă „Omer cel Negru”. Această denumire are rădăcini atât în legendă, cât și în istorie, Mihai Viteazu înfruntând o armată turcească condusă de Omer Pașa, supranumit Cel Negru, în campania sa din 1595. Omer Pașa a fost rănit mortal în bătălie și, ulterior, localitatea a fost refondată de turci și tătari, păstrând numele Kara Omer.
O altă localitate din județul Constanța în 1914 era Alakapî, nume ce se traduce prin Poarta, Arcada sau Bolta lui Allah. După câțiva ani, administrația românească a schimbat denumirea în Poarta Albă.
Bulbul, cunoscut astăzi ca Ciocârlia, este o așezare cu o legendă romantică la bază, povestind despre dragostea dintre un turc și o româncă cu o voce minunată. Cele două fiice ale lor s-au căsătorit în două sate vecine, cunoscute astăzi sub numele de Ciocârlia de Jos și Ciocârlia de Sus. De menționat este că „bulbul” se traduce prin „privighetoare”, nu „ciocârlie”, iar confuzia a apărut atunci când românii s-au stabilit în zonă și au interpretat greșit vechiul nume.
În apropierea Constanței, în 1914 exista și Laz Mahale, care astăzi este cunoscut ca Lazu. Numele provine de la lazi, musulmani care au emigrat din sud-estul Mării Negre, unde au fost persecutați de ruși. Aceștia au fost fondatorii localității Lazu.
Localități cu rădăcini turcești în județul Constanța
În anul 1914, în județul Constanța, exista și satul tătăresc Pazarlia, cunoscut și sub denumirile Pazarli sau Pazarlîk, care se traduce prin Târgul sau Satul cu Târg. Această localitate era situată la o intersecție de drumuri, unde se organizau periodic târguri. Ulterior, în perioada interbelică, numele a fost adaptat în Târgușor.
În partea de sud a județului se află și satul Hagieni, cunoscut anterior ca Hagilar (sau Hacilar) până în 1938. Acesta era menționat sub acest nume încă din 1824. Originar doar tătăresc, satul era cunoscut ca „satul hagiilor”, având în vedere că aici trăiau mulți credincioși musulmani care fuseseră în pelerinaj la Mecca.
Aceste exemple ilustrează doar câteva dintre localitățile din județ care, în 1914, păstrau nume de origine turcească sau tătărească, ce au suferit modificări în perioada interbelică. De-a lungul anului, vom continua să prezentăm și alte localități din Constanța, explorând originea numelui lor și modul în care acestea au evoluat.
