Teatrul în Antichitatea Greco-Romană
În perioada antichității greco-romane, teatrul a fost una dintre cele mai apreciate forme de exprimare artistică. Originar din Grecia antică, teatrul a apărut ca o celebrare a lui Dionysos, zeul vinului și al fertilității. De-a lungul timpului, festivitățile dedicate acestui zeu au inclus dansuri, cântece și recitări de dithyrambi, omagiu adus eroilor greci, împreună cu concursuri de creație, premiate cu un țap, termen din care derivă actuala noțiune de „tragedie”. În jurul templului lui Dionysos s-a dezvoltat un spațiu dedicat reprezentațiilor teatrale.
Importanța măștilor în teatru
Conform informațiilor provenite de la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, masca a fost un accesoriu esențial pentru actori, având rădăcini în machiajul primitiv utilizat de credincioșii la sărbătorile dionisiace. Măștile erau de dimensiuni mari și realizate din materiale organice, având un rol multifuncțional: identificau personajul, exagerau trăsăturile emoționale și amplificau expresivitatea actorului, facilitând recunoașterea de la distanță. Culorile măștilor variau, fiind întunecate pentru tragedii și vii pentru comedii. De asemenea, ele permiteau actorilor bărbați să interpreteze roluri feminine. În contextul orașelor grecești vest-pontice, cum ar fi Histria, Tomis și Callatis, reprezentațiile plastice și textele epigrafice sugerează că jocurile și spectacolele aveau un rol semnificativ în viața culturală a acestor așezări.
Exponatul lunii noiembrie
Masca de teatru expusă ca exponat al lunii noiembrie face parte din colecția Muzeului de Istorie Națională și Arheologie. Aceasta este de tip Tanagra, realizată din terracotta și a fost descoperită, cel mai probabil, în zona Mangalia (anticul Callatis). Deși nu a fost utilizată în spectacole, datorită dimensiunilor reduse și materialului, masca avea un rol decorativ, fiind echipată cu orificii pentru a putea fi agățată în diverse spații ale teatrului. Acest tip de mască putea fi folosit în scopuri funerare sau votive în templele lui Dionysos.
Exponatul se păstrează fragmentar și a fost reconstituit, reprezentând un personaj de comedie, cu trăsături ilare și chiar grotesci, ochi punctiformi și sprâncene stufoase. Expresia de veselie este evidentă prin gura larg deschisă, cu marginea arcuită la nivelul pomeților.
