Mihai Caranfil: O viață dedicată jurnalismului
Mihai Caranfil s-a născut pe 28 martie 1934, în familia lui Dumitru și Dragna Caranfil, în localitatea Turcoaia, județul Tulcea.
Și-a început educația în satul natal, unde a terminat școala primară și gimnazială, continuând apoi cu școala profesională și liceul în orașele Tulcea și Galați.
Caranfil a lucrat ca redactor și corespondent special la diverse publicații, printre care „Scînteia”, „Scînteia tineretului”, „Urzica”, „Ramuri”, „Tânărul miner”, „Cartea românească”, „Tribuna”, „Tomis” și „Luceafărul”. Debutul său a avut loc la ziarul „Viața nouă” din Galați.
Cariera sa a durat aproape trei decenii, timp în care a contribuit la reviste literare și a avut apariții la emisiuni de radio și televiziune. Mihai Caranfil s-a evidențiat prin reportajele de călătorie, povestirile și schițele literare, dar și prin reportajele literare și politice.
În lumea presei românești, a fost recunoscut ca un publicist de prim rang, câștigând premiul I pentru publicistică oferit de Consiliul ziariștilor.
Pe lângă activitatea de jurnalist, el a scris scenariul lungmetrajului „Un zâmbet pentru mai târziu”, care a fost filmat în 1974, sub regia lui Alexandru Boiangiu. De asemenea, a avut o contribuție semnificativă în teatru cu piesa „Anod și Decibela”, montată inițial la radio și ulterior preluată de radiodifuziunea maghiară.
Printre lucrările publicate de Mihai Caranfil se numără volumele „Opt aldin de noapte” (1973), „Focul” (1975), „Dilema” (1978), „Băiatul care a trecut războiul înot” (1980), „Țărmul îngândurat” (1985) și „Timpul fertilității” (1989).
Mihai Caranfil a încetat din viață pe 11 iunie 1997.
