Descoperiri arheologice în Constanța
În urma lucrărilor edilitare desfășurate în iarna anilor 1987–1988, în zona sud-vestică a Constanței, în apropierea actualului Hotel Maria, au fost descoperite peste o sută de morminte, extinzând semnificativ aria cunoscută a necropolei romane de la Tomis. Printre aceste morminte, s-a evidențiat un hipogeu pictat, găsit în cadrul unei intervenții de salvare desfășurate în condiții dificile.
Monumentul funerar este compus dintr-o cameră (6,15 × 3,90 m; h. 2,90 m) precedată de un dromos în unghi, accesibil prin trepte din calcar. Pereții, realizați din piatră legată cu mortar specific epocii romane târzii, se păstrează la înălțimi de până la 2,25–2,90 m, indicând existența unei bolți prăbușite. Inventarul funerar, deși modest și fragmentar, conține amfore, ceramică, sticlă, marmură, monede de bronz și resturi osteologice, permițând datarea complexului între secolele IV–VI p. Chr.
Artefacte descoperite
Unicul artefact păstrat integral este un vas miniatural din bronz argintat, cu interior aurit, găsit pe prima treaptă a dromosului, la o adâncime de -1,45 m. Acest vas, de dimensiuni reduse și cu trei picioare scurte, prezintă urme accentuate de coroziune și, mai important, o ștampilă în relief deteriorată deliberat, din care se pot distinge doar literele „STO”. Această incizare intenționată, care nu are legătură cu ritualul funerar roman, sugerează o intervenție modernă, posibil menită să mascheze originea obiectului.
Caracteristicile paleografice ale marcajului, împreună cu urmele de aurire și fragmentele osoase de pasăre găsite în interior (posibilă ofrandă ulterioară), indică faptul că piesa a fost introdusă într-o fază post-romană. Analiza literației permite asocierea ștampilei cu prestigiosul producător francez Christofle, activ din 1830, cunoscut pentru introducerea galvanizării cu argint în anii 1840. Evoluția marcajelor sale, de la ștampila cu balanță (1844–1935) la simbolul cavalerului de șah și inițialele „OC” (după 1935), și până la ștampila cu numele companiei, oferă un reper cronologic clar.
Implicarea istorică
Coroborarea datelor stratigrafice, tipologice și istorice susține ipoteza unei intruziuni din secolul al XIX-lea, într-o perioadă de intensă urbanizare a Constanței și de contact cu comunități occidentale. Astfel, vasul nu face parte din inventarul funerar roman, ci reflectă un episod de reutilizare sau perturbare târzie a hipogeului. Această intrare accidentală ilustrează „biografia” complexului funerar, un monument care a fost folosit, modificat și reinterpretat de-a lungul a aproape două milenii.
