Reprezentația Inedită a Proiectului Lunea la POD
În toamna anului 2023, proiectul Lunea la POD din București a oferit o reprezentație a piesei nouameapiesă?, o inițiativă ce depășește limitele unei simple definiții. Aceasta se prezintă nu doar ca un spectacol, ci și ca o prelegere, un performance autoficțional, dar și un exercițiu de co-creație cu publicul, având ca temă centrală interogarea rolului autorului în teatrul contemporan.
Dramaturgul și performerul Peca Ștefan, co-fondator al Asociației Narative și un nume proeminent pe scena internațională a teatrului românesc, se află în centrul acestui proiect. Împreună cu artista multimedia Cinty Ionescu, Peca lucrează la o nouă versiune a spectacolului, care va fi prezentată într-un turneu ce va include zece orașe din România, acompaniat de ateliere educative și documentare video.
În cadrul unei discuții cu Peca, am explorat evoluția acestui proiect, importanța întâlnirii directe cu publicul, colaborarea cu Cinty Ionescu și modul în care greșelile se pot transforma în surse de inspirație pentru creație.
Dezvoltarea Proiectului și Relația Dintre Confesiune și Dramaturgie
Fiecare reprezentație a nouameapiesă? aduce o nouă iterație a unui material dramaturgic, care rămâne, în esență, neterminat. Peca a explicat cum a evoluat relația dintre confesiune și construcție dramatică, începând cu prima versiune din 2020 și până la actualul turneu.
Piesa a fost creată într-un moment de stagnare personală și profesională. La sfârșitul anului 2018, Peca a experimentat un burnout, după o perioadă de aproape cinci ani în care a scris constant, adesea la comandă. Între timp, a călătorit între Berlin, orașe din România și New York, unde a contribuit la proiectele site-specific și de teatru imersiv ale PopUPTheatrics, o companie co-fondată de Tamilla Woodard și Ana Mărgineanu.
În mod obișnuit, Peca alegea proiecte cu care rezonează profund, dar și care îl provocau să depășească limitele zonei de confort. Însă, în același timp, își câștigă existența exclusiv din scris, iar această fugă între orașe și culturi teatrale s-a dovedit epuizantă. Rezultatele erau adesea îndoielnice; pe de o parte, realiza multă cercetare, iar pe de altă parte, experimenta în forme de teatru participativ, unde experiența publicului era prioritară. Cu toate acestea, această abordare îl îndepărta de cultura teatrală mainstream și de un public mai larg.
Peca s-a întrebat serios despre relevanța muncii sale într-un peisaj caracterizat de discursuri polarizante, amplificate de social media. Acțiunile sale au reflectat o retragere conștientă din mediile sociale, întrucât interacțiunile din acest spațiu îi consumau energia creativă. A început să se întrebe care mai este rolul său ca autor de texte dramatice într-un context politic tot mai divizat, care influența și producția teatrală din țări precum Statele Unite și Germania. Se contura o lume în căutarea identității, incapabilă să o definească, unde discursurile teatrale căutau constant noi forme de exprimare.
Reflecții asupra identității artistice în contextul pandemiei
Într-o lume în care artiștii s-au simțit deconectați de realitatea cotidiană, am resimțit profund pierderea identității și a utilității personale. Această criză de identitate artistică m-a determinat să scriu despre experiențele mele, ceea ce a dus la nașterea titlului: nouameapiesă?.
Evenimentul a avut loc în februarie 2020, când am început să-mi dicthez gândurile, înregistrându-mă pe un reportofon, similar cu stilul unui stand-up. Am improvizat pe baza unei structuri simple, notată pe o foaie A4, ceea ce a dus la crearea unui draft inițial care a evoluat în textul pe care îl cunosc astăzi. Această primă autoperformanță s-a desfășurat în sufrageria mea, iar în luna următoare a început pandemia, moment în care toți artiștii au devenit conștienți de vulnerabilitatea lor, fiind categorisiți drept “lucrători neesențiali”. Acest sentiment s-a amplificat, generându-mi o frustrare personală că mă aflam într-o poziție artistică considerată lipsită de importanță.
Așadar, am simțit nevoia de a dezvolta textul, îmbogățindu-l cu noile întrebări care apăreau din această situație inedită. Am început să organizez întâlniri pe Zoom, unde interacționam cu un număr de până la 20 de participanți. Am explorat toate funcțiile pe care Zoom le oferea, cum ar fi voturi live, share screen și integrarea cu OBS, folosind aceste întâlniri ca pretext pentru a reconecta cu oameni cunoscuți și necunoscuți din întreaga lume. Comunicarea și apropierea au devenit esențiale în această perioadă de izolare. După fiecare performance, îi invitam pe participanți la o bere virtuală, discutând despre cum le merge în timpul lockdown-ului și despre impactul textului meu asupra lor. Pe parcursul celor 14 întâlniri Zoom desfășurate între decembrie 2020 și aprilie 2021, textul a continuat să evolueze.
În septembrie 2021, am avut în sfârșit ocazia să susțin prima reprezentație offline, conform viziunii inițiale. Din păcate, această întâlnire cu publicul a fost dedicată memoriei bunului meu prieten Voicu Rădescu, care plecase într-un turneu cu doar două săptămâni înainte. Teatrul LUNI, care a fost casa mea artistică din București, a reprezentat un loc important atât pentru mine, cât și pentru Voicu, care participase la unul dintre primele Zoom-uri. Promisesem că versiunea offline va avea loc la Green, în memoria lui Voicu.
La scurt timp după această reprezentație, am fost diagnosticat cu Covid, ceea ce mi-a afectat sănătatea cardiovasculară. Am început un tratament cronic și am intrat într-o lungă perioadă de recuperare fizică, în care sănătatea mea a fost constant sub semnul întrebării. La un moment dat, am început să mă îngrijorez că nu voi mai putea scrie. Pe lângă aceasta, a devenit crucial să câștig suficienți bani pentru a-mi plăti asigurarea de sănătate ca freelancer. Această întreagă experiență este reflectată în noua versiune a lucrării – 2025: Nouameapiesă?, care înglobează și descoperirile făcute în urma reacțiilor publicului din România și Germania. Anul trecut, am reușit să scriu o versiune în limba engleză, pe care am prezentat-o de două ori.
Nouameapiesă? – O explorare a vulnerabilităților creative
Una dintre temele principale ale textului este legată de blocajele creative, auto-cenzura și incertitudinile autorului. În „nouameapiesă?”, se discută despre criza creativă și despre eșec, păstrând în același timp un ton ludic și reflexiv. Cum reușești să abordezi propriile slăbiciuni fără a cădea în autocompătimire?
Umorul ca instrument de distanțare
Utilizez umorul în toate lucrările mele, deoarece acesta creează o distanță necesară și facilitează autoreflecția. Râsul impune o anumită distanțare, iar pentru a râde, trebuie să existe o separare. Observând că gluma este pe seama mea – ca autor și performer – și nu pe seama ta, spectatorul, poți începe să empatizezi. Aici intervine zona în care mă pot juca, fie natural, fie studiat, inclusiv cu autocompătimirea. Aceasta devine o invitație pentru tine, spectatorul, la un joc comun, un exercițiu de co-creație.
Stilul meu de umor este adesea deadpan și autoironic, dar provenind dintr-un mediu teatral, îmi place să declar convenția și să o expun, similar unui magician care își arată trucurile, tocmai pentru a te face să uiți de ele și să te simți complet fascinat. Pot spune că sunt un dramaturg în stilul lui David Blaine, un magician cunoscut pentru invențiile sale. Cred că o seară la teatru poate avea un efect magic. Nu jucăriile de pe scenă sunt esențiale, ci momentul efemer și fragil de întâlnire care se creează între noi. Structura și discursul din „Nouameapiesă?” sunt concepute pentru a susține acest moment de conexiune. Ideea de a propune constant piese nescrise și nefinalizate este ridicolă, dar procesul de a imagina lucruri împreună este profund vulnerabil și autentic. Am decis să îmbrățișez acest ridicol și am observat că momentele foarte brute și asumat ne-teatrale, în care îmi pun viața „la bătaie”, au un impact direct, mai ales după o joacă cu ridicolul.
Negocierea distanței între rol și sine
Formatul spectacolului mă plasează într-o poziție de vulnerabilitate controlată. Ca dramaturg care a devenit performer, cum negociez distanța (sau absența ei) dintre „rol” și „eu”? Aceasta mi se pare o abordare naturală. Mă simt similar cu Larry David, care în „Curb Your Enthusiasm” jonglează între eu-urile sale, atât cel de acasă, introvertit și timid, cât și o versiune autoficționalizată în care își amplifică defectele. Acest eu fictiv poate exprima și cânta lucruri pe care persoana reală nu și le-ar asuma sau poate nici nu le-ar gândi. În piesele de teatru, există numeroși bufoni ai regelui, iar noi, ca dramaturgi, trebuie să scriem și avocatul diavolului, explorând perspectivele și argumentele unor personaje adesea opuse.
Influența interacțiunii cu publicul asupra spectacolului
Interacțiunea cu spectatorii are un impact semnificativ asupra evoluției spectacolului. Reacțiile publicului pot schimba direcția și atmosfera unei reprezentații, iar întâlnirile directe cu aceștia oferă lecții valoroase, mai ales în cazul feedback-ului neașteptat sau inconfortabil. Aceste momente îmi îmbogățesc textul, aducând schimbări inspirate din reacțiile audienței.
Un exemplu concret este un pasaj despre autocompătimire, care a fost inclus în forma sa originală datorită unui comentariu primit după unul dintre primele spectacole. De asemenea, am adaptat momentele de interacțiune și improvizație în funcție de ceea ce se întâmplă în sală. Înțelegerea modului în care oamenii reacționează m-a ajutat să fac interacțiunile mai plăcute și confortabile. Formularea corectă a invitației de participare este esențială în orice spectacol participativ, iar eu continui să îmbunătățesc acest aspect.
Îmi propun să creez momente de participare care să nu fie intruzive, un paradox pe care îl definesc ca „momentul ăla în care îți vine să participi”. Uneori, fac ajustări rapide sau adaug fragmente noi în funcție de atmosfera din fiecare seară, asemănător procesului din stand-up.
Colaborarea cu Cinty Ionescu și impactul vizual
Noua versiune a spectacolului din 2025 beneficiază de contribuția vizuală a lui Cinty Ionescu, un artist cu o estetică bine definită și o experiență solidă în performance-uri multimedia. Colaborarea cu Cinty a influențat profund reconstruirea textului, dat fiind că am realizat că prezența unei alte persoane pe scenă ar putea fi benefică, mai ales când voi performa în săli mai mari, cum s-a întâmplat la festivalul ȘI de la 2 Mai, unde am jucat în aer liber.
Cinty are nu doar abilități în design video, ci și experiență în VJ-ing live cu trupe muzicale, ceea ce aduce un plus creativ spectacolului. Am considerat că, pe lângă video design, ea poate reacționa în timp real la interacțiunile mele cu publicul, oferind un răspuns vizual imediat. Fiind familiarizată atât cu mine, cât și cu textul, am dezvoltat împreună un nou concept care îmbină aceste elemente.
Turneul din 2025: Reconectarea cu Publicul Local
Concertul nostru a evoluat într-un duo pseudo synth-pop, iar Cinty a propus să documentăm această experiență printr-un vlog, dezvoltând ulterior o arhivă publică ce va sta la baza unor emisiuni în colaborare cu TVR.
Conceptul Turneului
Turneul din 2025 va include orașe diverse din punct de vedere cultural și geografic. Acest contact direct cu publicul local ne oferă oportunitatea de a explora perspective unice. Ne dorim să înțelegem așteptările din orașele mai puțin obișnuite cu formate performative.
Ideea acestui turneu a fost inițial discutată pe Zoom în 2021, după proiectul Nouameapiesă?, alături de Ioana Gonțea, actuala manageră de proiect la Narative și intersecții performative. Implementarea ideii a durat patru ani, iar în 2024 am realizat un proiect pentru televiziune, ceea ce m-a readus în punctul de a resimți burnoutul. Cu sentimentul de izolare față de teatru și observând schimbările politice globale, am simțit că este momentul să ne reconectăm.
Spații Performative și Comunități Culturale
Am selectat pentru acest turneu spații performative pe care le admirăm, care au reușit să construiască comunități în jurul lor. Acestea pot fi atât independente, cât și subvenționate de stat, având manageri care își propun să facă lucrurile diferit. Am inclus și spații unde am dorit mereu să ajung, dar programul nu m-a lăsat, cum ar fi Reactor de creație și experiment din Cluj sau Teatrul Gong din Sibiu. De asemenea, vom vizita orașe fără teatre, precum Câmpulung, unde Convivial va aduce împreună artiști locali.
Documentarea și Interacțiunea cu Publicul
Performance-ul 2025: Nouameapiesă? este un pretext pentru a explora poveștile acestor spații. Vom realiza o documentare subiectivă în care vom discuta cu cei implicați în aceste comunități despre cum navighează provocările culturale din 2025. Pentru a facilita această interacțiune, am creat un format de discuții-joc cu publicul și echipele teatrelor gazdă, ce va avea loc după fiecare reprezentație. Scopul este de a analiza contractul nescris dintre public, lucrătorii culturali și teatrul ca instituție.
Ateliere și Proiecte Educaționale
Proiectul Narative și intersecții performative, realizat de Asociația NARATIVE și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, include, pe lângă turneu, diverse ateliere de storytelling participativ. Aceste activități se vor desfășura la UNATC București, UAT Mureș, UBB Cluj, FMT din cadrul UVT Timișoara, și pentru adolescenți la Centru de Creativitate pentru Copii și Adolescenți stART din Târgu Lăpuș. Atelierele sunt o oportunitate de a înțelege preocupările tinerilor studenți și elevi, poveștile pe care doresc să le împărtășească și visele lor pentru scena performativă românească post-2025.
Urmăriți-ne parcursul în serialul online Narative în km2025.
nouameapiesă – Un Spectacol Inovator
nouameapiesă depășește simpla definiție de spectacol, devenind un dialog deschis și un laborator performativ ce evoluează cu fiecare reprezentație. Peca Ștefan reunește autoironia, confesiunea și experimentul, oferind nu doar un text, ci și o abordare distinctă asupra procesului creativ, rolului dramaturgului și relației dintre scenă și public. Turneul din 2025 va extinde această conversație în noi spații, atrăgând un public divers, păstrând totodată principiul fundamental al teatrului ca un loc de joacă și reflecție, unde fiecare seară este unică.
Despre Daria Ancuța
Daria Ancuța este absolventă a secției Teatrologie – Jurnalism teatral de la UNATC „I.L. Caragiale” din București și în prezent urmează un masterat în Studii de teatru și performance la aceeași instituție. Activitatea sa se desfășoară la intersecția scrierii dramatice și criticii de teatru și dans. Colaborează cu publicații de renume din domeniul artelor performative, precum Teatrul azi, Scena.ro și Springback Magazine, și coordonează platforma editorială Dissolved Magazine, dedicată promovării noilor voci din jurnalismul cultural. Lucrările sale au fost prezentate în cadrul Festivalului Național de Teatru, Festivalului Ecosistem, Serilor Teatrului Studențesc și în spectacole-lectură organizate de Teatrul Excelsior, Asociația Hearth și Teatrul Studențesc Podul. În 2024, a fost implicată în două rezidențe internaționale de critică de dans, Resolution Review (Marea Britanie) și Springback Academy (Germania), având ocazia să colaboreze cu jurnaliști de la publicații precum The Guardian și The New York Times. Daria curatoriază selecții de festival, moderează podcast-uri și sesiuni de Q&A, fiind invitată de teatre și festivaluri din întreaga țară. De asemenea, coordonează ateliere de scriere dramatică în cadrul departamentului de Studii Teatrale al UNATC și este parte a Juriului de nominalizări pentru ediția 2025 a Gala Premiilor UNITER.
