Aurica, o supraviețuitoare pe străzile Constanței
În Constanța, la intersecția străzii Dezrobirii cu Bulevardul I.C. Brătianu, Aurica, o femeie de 54 de ani, își duce viața sub o umbrelă deteriorată, lângă o toaletă publică mobilă. Aceasta a transformat strada în locuința sa și placa de beton în pat. Îmbrăcată în haine uzate, acoperită cu un pled sintetic și două pături, Aurica prezintă semne de boală și supraponderabilitate, iar existența ei este o luptă tăcută pentru supraviețuire.
Femeia nu deranjează pe nimeni și nu solicită ajutor, trăind din mila trecătorilor. Voluntarii Asociației „Suflete Deschise” îi oferă zilnic apă, mâncare caldă, o cafea și reviste de rebus, deși nu știu dacă o vor găsi în viață a doua zi.
Dorința de a învăța și a se menține demnă
Aurica are abilități de citire și scriere, iar rezolvarea cuvintelor încrucișate îi aduce alinare, ajutând-o să-și păstreze demnitatea în ciuda traumelor trăite. Refuzul ei de a discuta despre trecut sugerează că a experimentat evenimente dureroase și complexe, care au lăsat amprente adânci asupra ei.
Empatia și umanitatea în comunitate
„Nu trebuie să ne îngrijim de ale noastre, ci de ale altora”, spunea Sfântul Ambrozie, un îndemn pe care voluntarii îl urmează zilnic. Ei cred că, sprijinind-o pe Aurica, nu doar că o ajută în lupta sa, ci și își cultivă propria umanitate și compasiune.
Tragediile care ne reamintesc realitatea
Evenimentele recente din Constanța subliniază vulnerabilitatea persoanelor fără adăpost. La doar zece zile în urmă, un alt bărbat fără adăpost, Enache George, a murit de frig pe o bancă în parcul Tomis 2, un avertisment dur despre realitatea cu care se confruntă cei mai neajutorați dintre noi.
Un apel la solidaritate
Asociația „Suflete Deschise” face apel la comunitate: fiecare gest de solidaritate contează. Ajutându-i pe cei aflați în nevoie, fie că este vorba de alimente, haine sau doar un zâmbet și câteva cuvinte de încurajare, putem readuce speranța în viețile lor și putem să ne păstrăm propria umanitate.
Aurica și cei ca ea ne reamintesc că, într-o zi, am putea fi chiar noi în situația lor.
