Responsabilitatea părinților în asigurarea traiului copiilor
Există încă persoane care subestimează importanța asigurării traiului unui copil, influențate de divergențele dintre foștii parteneri. În cazul unora, terminarea relației sau lipsa unei înțelegeri cu fostul soț devine un motiv pentru a nu mai plăti pensia alimentară. Se pare că pentru aceștia, nevoile esențiale ale copilului – hrană, medicamente, îmbrăcăminte – pot fi suspendate din cauza problemelor emoționale legate de relația anterioară. Totuși, legislația din România sancționează aceste comportamente, având scopul de a sublinia responsabilitatea continuă a adulților față de copii, chiar și în absența unei relații armonioase între părinți.
Un exemplu relevant este cazul unui bărbat din Constanța, care a fost deferit justiției pentru abandon de familie, acuzat că nu a plătit pensia alimentară pentru fiul său începând cu anul 2018.
Inculpatul a motivat lipsa plății prin faptul că a considerat că mama copilului nu manifestă o atitudine de colaborare și respect față de relația dintre tată și fiu, susținând că aceasta a îndepărtat minorul de el fără justificare. Potrivit declarațiilor sale, după ce mama a decis să se mute, a fost exclusiv voința acesteia care a dus la distanțarea dintre el și copil. De asemenea, bărbatul afirmă că, deși a încercat să obțină informații despre cum să plătească pensia, mama nu i-a furnizat detalii referitoare la contul bancar sau la modalitățile de plată, refuzând în același timp să îi comunice noua adresă.
Astfel, el recunoaște că nu a efectuat plățile, dar consideră că neplata nu a fost realizată din rea-credință. A încercat să invoce și prescripția, însă instanța a respins această apărare.
În motivarea judecătorilor se arată: “Fapta inculpatului, constând în nerespectarea obligației de plată a pensiei de întreținere stabilită prin sentința civilă din 8 iunie 2018, pronunțată de Judecătoria Constanța, în ciuda veniturilor realizate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, conform art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal, și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.”
Judecătorii subliniază că rea-voința bărbatului este evidențiată de faptul că acesta era conștient de obligațiile impuse prin sentința civilă și avea capacitatea de a plăti pensia, dar a ales să nu o facă. De asemenea, instanța a considerat că nu pot fi acceptate apărările sale legate de încetarea procesului penal din cauza lipsei unei plângeri prealabile sau a prescripției răspunderii penale, având în vedere că termenul de 5 ani s-a împlinit.”
Abandonul de familie: o infracțiune continuă
Abandonul de familie, conform prevederilor articolului 378 alineatul (1) litera c) din Codul Penal, constituie o infracțiune unică și continuă. Această calificare juridică se bazează pe faptul că inacțiunea manifestată prin neplata pensiei de întreținere se extinde în timp, în mod natural, după săvârșirea faptei, până la încetarea activității infracționale, respectiv până la epuizarea acesteia, conform instanței.
În acest context, un bărbat a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni de închisoare, cu suspendarea executării acesteia.
Pe lângă aspectele penale, sumele datorate minorului pot fi recuperate prin intermediul unei acțiuni civile.
De asemenea, este important de menționat că, în cazul în care bărbatul considera că fosta parteneră împiedica contactul cu copilul, ar fi avut posibilitatea să acționeze în instanță pe baza nerespectării măsurilor de încredințare a minorului sau pentru tratamente necorespunzătoare aplicate acestuia, în situații mai grave. Ar fi putut invoca și alienarea parentală sau înstrăinarea părintească.
Totuși, decizia de a nu acționa pe cale legală, ci de a nu efectua plățile, denotă o atitudine de rea credință.
