Pomenirea Sfântului Apostol Andrei
În această lună, pe data de 30, se sărbătorește pomenirea Sfântului Apostol Andrei, cunoscut ca cel întâi chemat. Acesta provenea din orașul Betsaida, fiind fiul lui Iona, un evreu, și fratele lui Petru, primul dintre ucenicii lui Hristos. Andrei a fost inițial ucenic al lui Ioan Botezătorul. După ce a auzit pe dascălul său spunând: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii”, a decis să-l urmeze pe Hristos. Apoi, i-a spus lui Petru: „Am găsit pe Iisus din Nazaret”, atrăgându-l spre iubirea lui Hristos.
Despre el se regăsesc multe alte mențiuni în Sfânta Scriptură. După înălțarea lui Hristos, când apostolii au tras la sorți pentru a decide unde să meargă, Andrei a fost ales să propovăduiască în diverse regiuni, inclusiv în Bitinia, Marea Neagră, părțile Propontidei, Calcedon, Bizanț, Tracia, Macedonia, și până la fluviul Dunărea, Tesalia, Grecia și Ahaia, precum și în orașele Aminsos, Trapezunta, Iraclia și Amastris. Însă activitatea sa nu a fost ușoară; în fiecare țară a întâmpinat multe dificultăți, dar prin credința și ajutorul lui Hristos a reușit să depășească toate obstacolele.
Un exemplu semnificativ este activitatea sa la Sinope, unde a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu și a suferit numeroase persecuții și chinuri din partea localnicilor. Aceștia l-au aruncat la pământ, l-au tras cu forța, l-au bătut cu lemne și pietre și l-au expulzat din cetate. Cu toate acestea, el a ieșit din această încercare nevătămat, datorită harului său divin.
După acele întâmplări, Andrei a călătorit prin multe orașe, precum Neocezareea, Samosata, și altele, până s-a întors la Bizanț, unde l-a hirotonit episcop pe Stahie. Continuând să colinde alte regiuni, a ajuns pe insula Peloponez, în orașul Paleapatra, unde, primind ospitalitate de la un anume Sosie, care suferea de o boală gravă, l-a vindecat. Aceasta a dus la convertirea întregii cetăți Patrelor la Hristos. Maximila, soția proconsulului, s-a vindecat de o maladie cumplită și, odată cu fratele proconsului, Stratoclis, și mulți alții, au devenit credincioși.
Aceste evenimente au stârnit furia proconsului Egheat, care l-a prins pe apostol și l-a răstignit cu capul în jos. Drept urmare, el a primit o justă răsplată din partea lui Dumnezeu, căci a căzut într-o prăpastie. Moaștele apostolului Andrei au fost mutate mai târziu la Constantinopol, în timpul împăratului Constantiu, fiul lui Constantin cel Mare, prin porunca Mucenicului Artemie, și au fost așezate lângă cele ale lui Luca Evanghelistul și ale lui Timotei în biserica Sfinților Apostoli.
Viața și Activitatea Sfântului Frumentiu
În perioada împăratului Constantin cel Mare, în jurul anului 330, un filozof originar din Tir a călătorit în India profundă, însoțit de doi frați ai săi, Edesiu și Frumentiu. Întorcându-se din această călătorie, au fost capturați de tâlhari și barbari, care au ucis mulți dintre cei din corabie, inclusiv pe filozof. Cei doi frați, Edesiu și Frumentiu, au supraviețuit și au fost aduși în fața împăratului Indiei.
Împăratul a observat potențialul acestor tineri și i-a numit supraveghetori ai palatului său. După moartea tatălui său, fiul împăratului le-a oferit o și mai mare onoare. Datorită influenței pe care o aveau, aceștia au început să încurajeze neguțătorii romani să participe la slujbele religioase, conform obiceiurilor lor. După câțiva ani, tinerii au cerut împăratului să îi lase să se întoarcă în țara lor, dorința care le-a fost îndeplinită. Astfel, s-au îndreptat spre pământul romanilor.
Edesiu a mers la Tir pentru a-și căuta familia, în timp ce Frumentiu s-a concentrat pe misiunea sa divină. Ajuns în Alexandria, a discutat cu arhiepiscopul Atanasie, care l-a încurajat să meargă în India pentru a răspândi credința. Atanasie l-a hirotonit arhiereu și l-a trimis în India, lăsându-și în urmă familia din dragoste pentru credință și pentru binele altora.
Odată ajuns în India, Frumentiu a muncit cu dedicare pentru a răspândi credința în inimile indienilor, semănând sămânța cunoștinței divine. Cu ajutorul harului divin, el a reușit să transforme inimile oamenilor, aducându-le lumina învățăturii creștine. A îndeplinit numeroase minuni, vindecând demonizați și bolnavi și, în unele cazuri, a fost nevoit să lase pe cei care nu acceptau mesajul său în voia Satanei, asemenea apostolului care spunea: „Dați-l pe el Satanei spre pierzarea trupului.”
Minunile Sfântului Frumentiu în India
După cum se povestește, Sfântul Frumentiu a avut un impact semnificativ asupra credinței în rândul indienilor. Prin puterea lui Dumnezeu, el a reușit să aducă oamenii la credința lui Hristos, îmbogățindu-le sufletele cu sămânța credinței. Cu ajutorul divin, el a botezat întreaga comunitate indiană, a construit biserici, a hirotonit preoți și a distrus capiștile idolești, zdrobind idolii adorati de cei dinainte.
Interogatoriul Împăratului
Aceste realizări au stârnit uimirea tuturor, inclusiv a împăratului, care l-a întrebat pe sfânt: „De ce, dragul meu, în toți acești ani petrecuți împreună cu noi nu ai săvârșit nicio minune?” Frumentiu a răspuns cu smerenie, explicând că puterea sa nu era proprie, ci derivată din preoția primită de la Hristos. A evidențiat că, lăsându-și patria și rudenia, s-a îndreptat spre Alexandria, unde a fost hirotonit de marele Atanasie, primind astfel harul apostolesc.
Moștenirea și Vindecările
Frumentiu a trăit mulți ani în mijlocul indienilor, învățându-i poruncile divine și transformându-le viețile. La finalul misiunii sale, el s-a mutat la Domnul, iar moaștele sale au devenit o sursă de vindecări pentru cei care se apropie de ele, aducând slavă adevăratului Dumnezeu.
Prin rugăciunile sale, să ne miluiește și să ne mântuiește. Amin.
