Pomenirea Sfinților Mucenici Hrisant și Daria
În data de 19 martie, se sărbătorește pomenirea sfinților mucenici Hrisant și Daria. Aceștia au trăit în timpul împăratului Numerian. Hrisant era fiul lui Polemon, un senator din Alexandria, iar Daria provenea din Atena. După ce Hrisant a fost introdus în tainele credinței creștine și a fost botezat, a început să predice despre Hristos. Tatăl său, dorind să-l abată de la credința creștină, i-a căutat o soție deosebită, alegând-o pe Daria, pe care a adus-o din Atena. Cu toate acestea, Daria nu doar că nu l-a convins pe Hrisant să renunțe la credința sa, dar s-a lăsat și ea convinsă de el, primind Sfântul Botez. Astfel, au trăit împreună în curăție desăvârșită.
Încercările și Martiriul
Fiind denunțați prefectului Celerin, Hrisant și Daria au fost duși la tribunul militar Claudiu, care i-a supus la torturi variate. Observând curajul și credința cu care îndurau suferințele, Claudiu, împreună cu soția sa Ilaria și cei doi fii, Iason și Mavru, au început să creadă în Hristos, alături de soldații săi. Toți au primit cununa muceniciei pe 19 martie. Claudiu a fost legat de o piatră și aruncat în mare, în timp ce fiii și soldații săi au fost decapitați. Hrisant și Daria au fost aruncați într-o groapă adâncă, unde au întâlnit și ei sfârșitul lor martiric.
Pomenirea altor Sfinți Mucenici
În aceeași zi, se mai pomenește și despre Sfântul Claudiu Tribunul, care a fost înecat în mare, despre Sfânta muceniță Ilaria, soția sa, care a murit prin sabie, precum și despre sfinții mucenici Iason și Mavru, care au fost, de asemenea, decapitați.
Martiriul Claudiu și al celor din familia sa
Sfinții mucenici Claudiu, Ilaria, Iason și Mavru, împreună cu preotul Diodor și diaconul Marian, au suferit alături de Hrisant și Daria. Claudiu a acceptat botezul alături de familia sa și de soldați, dar după ce împăratul Numerian a aflat, a ordonat executarea lor. Moaștele martirilor au fost îngropate de creștini într-o peșteră, unde Sf. Ilaria se ruga frecvent. Într-o zi, fiind prinsă, Ilaria a cerut permisiunea de a se ruga și și-a dat sufletul în mâinile Domnului. Un servitor a îngropat-o în aceeași peșteră, alături de ceilalți sfinți.
Pomenirea Sfinților Diodor și Marian
În această zi, se sărbătorește pomenirea sfinților Diodor, preotul, și Marian, diaconul, care au suferit martiriul în urma închiderii lor într-o peșteră. Aceștia au împărtășit soarta lor cu Sfinții Hrisant și Daria. Creștinii s-au adunat în apropierea locului execuției pentru a celebra moartea acestor sfinți mucenici, participând la slujbe și primind Sfintele Taine. Însă, autoritățile păgâne, aflând de activitățile lor, au venit la peșteră și au sigilat intrarea, astfel încât cei aflați înăuntru au primit și ei cununa muceniciei. Diodor și Marian sunt printre cei martirizați în acea peșteră.
Pomenirea Sfântului Mucenic Panhariu
Tot astăzi, se face pomenirea sfântului mucenic Panhariu. În vremea domniei împăraților Dioclețian și Maximian, întreaga lume era plină de idolatrie, iar cei care mărturiseau pe Hristos se confruntau cu pierderea averii și a vieții prin chinuri crunte. În acele timpuri, trăia un bărbat numit Panhariu, din ținutul Usanilor, din cetatea Vilapatis. Acesta provenea dintr-o familie de creștini și era cunoscut pentru statura și frumusețea sa. Ajuns la Roma, a devenit unul dintre cei mai apropiați slujitori ai lui Dioclețian, fiind înaintat în rang și iubit de împărat.
Din dragoste pentru împărat, Panhariu a renunțat la credința în Hristos, adoptând toate credințele acestuia. Împăratul i-a oferit salarii anuale și venituri variate, atât prin acte oficiale, cât și prin simple ordine, astfel încât să se bucure de respect și onoruri. Mama și sora sa, auzind despre alegerile lui, au încercat să-i readucă frica de Dumnezeu și să-l sfătuiască prin scrisori. Ele i-au vorbit despre făgăduințele divine, legate de Judecata de Apoi, și despre pedeapsa celor care neagă adevărata Dumnezeire.
Prin mesajele lor, l-au încurajat să nu uite că, deși cineva ar putea câștiga întreaga lume, pierderea sufletului său nu poate fi compensată. Citind aceste scrisori primite de la mama sa, Panhariu s-a întors la sine, plângând cu amar. Căzând la pământ, striga: „Miluiește-mă, Doamne, Atotțiitorule, și nu mă rușina pe mine, robul Tău, înaintea îngerilor și a oamenilor, ci îndură-Te de mine, pentru mare mila Ta.”
Când unii dintre cei din palatul împăratului l-au văzut jelind și rostind aceste cuvinte, l-au informat imediat pe împărat, care a exclamat: „Știați că Panhariu, sachelarul și scriniarul împărăției, a aderat la religia galileenilor?”
Execuția Mucenicului Hristos Panhariu
Un grup de persoane i-au spus împăratului: „Poruncește, împărate, să fie dezbrăcat și biciuit în teatru, iar apoi să fie trimis guvernatorului din Nicomidia pentru a fi pedepsit mai departe, astfel încât să nu ne facem vinovați de sângele lui, având în vedere că el este iubit de tine.” Această sugestie a fost pe placul împăratului, care îl prețuia foarte mult și nu dorea să asiste la moartea sa.
Așadar, l-au adus în teatru, unde a fost supus unor bătăi crunte. Ulterior, împăratul a dat ordin ca sfântul să fie predat soldaților și a dispus trimiterea unei scrisori către guvernatorul din Nicomidia, prin care se solicita ca, înainte de a muri, sfântul să fie supus la diverse chinuri.
Ajuns la Nicomidia, guvernatorul a dat, fără întârziere, ordinul de execuție. După ce și-a înălțat rugăciunile, călăii i-au tăiat capul lui Panhariu, mucenicul lui Hristos, în ziua de 19 martie.
Tot în această zi, se comemorează și sfântul noului mucenic Dimitrie Strungarul, care a mărturisit în anul 1564 și a fost omorât cu sabia.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
