Prăznuirea Sfântului Haralambie
Pe 10 februarie, calendarul creștin aduce în prim-plan figura Sfântului Haralambie, episcop din Cetatea Magnesia, care a fost martirizat în anul 202. Această celebrare are loc în perioada domniei împăratului roman Septimius Sever.
Conform reprezentanților Muzeului de Artă Populară Constanța, Sfântul Haralambie era venerat în satele tradiționale românești ca protector împotriva ciumei și altor boli contagioase, precum holera și febra tifoidă, care provocau un număr mare de decese în rândul populației. Se considera că el era stăpânul tuturor bolilor, având un leac pentru fiecare afecțiune. Se spune că tainele vindecării le-ar fi învățat în tinerețe, în vremea când era cioban la oi.
Reprezentări Artistice
În icoanele țărănești pe sticlă din secolul al XIX-lea, Sfântul Haralambie este reprezentat îmbrăcat în veșminte de mare preot. Într-o mână, el ține Sfânta Evanghelie sau cârja arhierească aurită, iar în cealaltă mână are lanțul care simbolizează ciuma. Boala, înfățișată sub forma unei ființe ciudate sau a unui schelet, este așezată la picioarele sale.
Se credea că, în cazul în care ziua de pomenire a Sfântului nu era respectată prin neîndeplinirea lucrului, Haralambie putea elibera ciuma și alte boli care amenințau viața oamenilor, dar și pe cea a animalelor din gospodării. De aceea, femeile mergeau la biserică cu colivă din grâu curat și ofereau preotului pentru a face agheasmă. Această apă sfințită era consumată de toți membrii familiei, iar cu ea erau stropite vitele, grajdurile și șurile, iar resturile erau aruncate în fântâni.
