Întâlnire pentru Viitorul Dansului Contemporan
Recenta întâlnire a fost rezultatul unui amplu proces de consultare desfășurat de Centrul Național al Dansului București și Linotip – Centru Independent Coregrafic. La discuții au participat artiști, manageri culturali, organizații independente și structuri educaționale din diverse regiuni ale țării. Concluzia principală a acestor consultări evidențiază lipsa unui cadru strategic național care să asigure o finanțare coerentă, infrastructură adecvată, mobilitate profesională și acces pentru public la producția de dans contemporan.
În prezent, dansul contemporan este singurul domeniu artistic major din România care nu beneficiază de o politică publică dedicată, de mecanisme instituționale de sprijin pe termen mediu și lung, precum și de o infrastructură națională funcțională. Această situație conduce la precarizarea condițiilor de creație, la fragmentarea accesului la finanțare și la limitarea circulației spectacolelor în afara câtorva mari orașe.
Contextul Discuției cu Ministrul Culturii
Discuția cu ministrul are loc într-un context instituțional delicat, marcat de pierderea viitorului sediu al Centrului Național al Dansului București, Sala Omnia. Această clădire a fost transferată în administrarea CNDB printr-o hotărâre guvernamentală din 2016, urmând să fie transformată într-un centru național dedicat producției și prezentării de dans coregrafic. Proiectul, care includea două săli de spectacole, studiouri de repetiție, o mediatecă, arhivă și spații pentru artiști independenți, a fost inclus într-un acord de finanțare cu Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, având o alocare de aproximativ 13 milioane de euro. Indicatorii tehnico-economici pentru lansarea licitației de execuție au fost aprobați în septembrie 2024.
Conform informațiilor disponibile, în iunie 2025, Sala Omnia a fost eliminată din lista obiectivelor finanțate printr-o decizie guvernamentală, fără a fi oferite explicații detaliate cu privire la motivele legale și impactul asupra sectorului cultural.
Impactul Pierderii Sălii Omnia
Pierderea clădirii, fără o justificare clară, după 8 ani de muncă dedicată proiectării și obținerii avizelor, precum și după cheltuieli estimate la 1 milion de euro, subliniază gravitatea lipsei infrastructurii necesare pentru dansul contemporan și urgența unor măsuri rapide și coerente. Această evoluție a transformat un proiect de infrastructură culturală bine dezvoltat și finanțat într-un exemplu emblematic al fragilității politicilor publice în domeniul culturii și al lipsei de predictibilitate instituțională în raport cu angajamentele guvernamentale și internaționale asumate.
Mai mult, acest caz reprezintă un precedent periculos. Nu este vorba doar despre o clădire, ci despre credibilitatea statului ca administrator al resurselor publice și partener contractual. Este o problemă de responsabilitate a autorităților de a explica cetățenilor și finanțatorilor de ce un proiect de 13 milioane de euro, aflat în pragul execuției, a fost abandonat și ce mecanisme legale și etice au fost activate pentru a proteja interesul public în urma acestei decizii.
Comunitatea coregrafică subliniază că, dincolo de situația Sălii Omnia, este în joc capacitatea statului român de a susține pe termen lung un domeniu artistic care, în ultimele două decenii, s-a dezvoltat semnificativ la nivel național și a obținut rezultate remarcabile pe plan internațional. Dacă în 2004 existau câteva zeci de coregrafi și dansatori profesioniști, astăzi există un ecosistem complex de artiști independenți, organizații culturale, colective și instituții educaționale în orașe precum București, Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, Sibiu, Târgu Mureș, Sfântu Gheorghe, Constanța și altele.
Necesitatea unei strategii naționale pentru dansul contemporan în România
În România, există licee vocaționale și programe universitare dedicate coregrafiei și dansului contemporan, la nivel de licență, master și doctorat. Această situație face ca absența unei strategii naționale să nu mai fie doar o neglijență administrativă, ci o slăbiciune structurală a politicii culturale. Ultima întâlnire formală a comunității dansului cu un ministru al culturii a avut loc în 2013. De atunci, sectorul a cunoscut o expansiune semnificativă, iar presiunea asupra infrastructurii, finanțării și accesului la spații de creație și prezentare a crescut considerabil, fără ca aceste schimbări să fie incluse într-un cadru strategic național.
Întâlnirea din 29 ianuarie
La întâlnirea programată pentru 29 ianuarie, vor lua cuvântul reprezentanți ai principalelor structuri și organizații din domeniu, printre care Vava Ștefănescu, manager CNDB, Mihai Mihalcea, director Programe și Proiecte CNDB, Arcadie Rusu (Linotip – Centru Independent Coregrafic), Simona Deaconescu (Tangaj Collective), Oana Mureșan (OM Centru Coregrafic, Cluj-Napoca), Camelia Neagoe (Asociația DeLaZero), Lavinia Urcan (Unfold Motion, Timișoara), Florin Fieroiu, coregraf, și Aura Corbeanu, manager cultural și vicepreședinte al Uniunii Teatrale din România, alături de Ministrul Culturii, Demeter András István. Discuția va fi moderată de Mihaela Michailov, critic de artă și dans.
Obiectivele întâlnirii
Întâlnirea este destinată să funcționeze ca o sesiune de lucru, dar și ca un moment de asumare publică a unei direcții în politica culturală. De asemenea, se dorește ca aceasta să reprezinte un pas important către integrarea dansului contemporan într-o viziune națională coerentă, care să abordeze infrastructura culturală, finanțarea și accesul echitabil la resurse pentru cultura coregrafică în România.
