Decizia Tribunalului Constanța în cazul Exotic SRL
Tribunalul Constanța a oferit o motivare detaliată pentru respingerea apelului formulat de o societate din Mangalia, care dorea să-și extindă patrimoniul cu o porțiune de imobil ocupată abuziv. Atât Judecătoria Mangalia, cât și Tribunalul Constanța au respins solicitările acestei societăți, iar acum aceasta mai are o singură opțiune: recursul.
Litigiul implică societatea Exotic SRL, care administrează restaurantul „Taverna La Puiu”, și Municipiul Mangalia, fiind legat de extinderea fără autorizație a restaurantului. După ce Judecătoria Mangalia a refuzat cererea firmei de a-i fi recunoscut dreptul de proprietate asupra unei extinderi de circa 90 de metri pătrați, considerând acțiunea o tentativă de eludare a legislației, cazul a fost înaintat Tribunalului Constanța.
Deși instanța superioară a admis apelul formulat de societate și a modificat decizia primei instanțe, rezultatul final a fost nefavorabil pentru reclamant. Tribunalul a constatat că Judecătoria Mangalia a greșit, inițial, respingând cererea ca „inadmisibilă” pe baza unei hotărâri a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aplicabilă strict celor care construiesc ilegal pe terenuri proprii. În acest caz, terenul este proprietate a Municipiului Mangalia, ceea ce a impus Tribunalului să considere acțiunea ca fiind admisibilă în principiu, necesitând o judecare pe fond.
În analiza pe fond a cazului, magistrații Tribunalului Constanța au respins cererea Exotic SRL ca neîntemeiată, invocând prevederile vechiului Cod Civil, relevant deoarece construcția a fost realizată în 2010, înainte de adoptarea noului Cod Civil. Instanța a explicat că instituția accesiunii imobiliare artificiale, invocată de societate pentru a obține titlul de proprietate, a fost creată pentru a proteja proprietarul terenului, nu pe cel care a construit. Astfel, dreptul de a invoca accesiunea revine exclusiv primăriei, în calitate de proprietar al terenului, și nu constructorului care a realizat lucrările pe un teren care nu îi aparține.
Instanța a subliniat, de asemenea, că societatea nu a putut demonstra existența unui drept real sau de folosință asupra suprafeței respective. Un alt motiv de respingere a fost lipsa autorizației de construire. Tribunalul a argumentat că, chiar și în cazul în care s-ar ignora impedimentele legate de accesiune, recunoașterea unui drept de proprietate în absența unei autorizații de construire și a unui proces-verbal de recepție ar însemna validarea unei situații ilegale, creată cu bună știință. Așadar, firma a efectuat lucrările fără a avea terenul și fără documentele necesare, iar instanța nu poate legitima ocolirea legii privind siguranța și autorizarea construcțiilor.
Decizia în apel nu este definitivă
Se estimează că procesul ar putea continua, având în vedere că decizia pronunțată în apel nu este considerată finală. Aceasta poate fi contestată prin recurs, care trebuie formulat în termen de 30 de zile de la primirea hotărârii. Până în acest moment, nu a fost înregistrat niciun recurs.
