Proiectul „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”
Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a lansat pe 1 ianuarie 2026 inițiativa „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”. Acest proiect își propune să aducă în atenția publicului fragmente din istoria Constanței și a Dobrogei, evidențiind evenimente importante, personalități de marcă, fapte cotidiene din presa vremii, descoperiri arheologice și piese de patrimoniu care conturează povestea locală. Accentul va fi pus pe perioada dintre sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al Doilea Război Mondial, o eră de transformare semnificativă pentru Constanța, care a evoluat de la oraș-port la poarta maritimă a României moderne. Totodată, și alte epoci vor fi incluse, având în vedere că istoria acestui teritoriu se întinde pe o perioadă vastă, de la preistorie la zilele noastre.
Personalități remarcabile din Constanța
Pe 31 martie, în trei ani diferiți, s-au stins trei mari personalități ale culturii constănțene. Contribuțiile lor au fost esențiale pentru dezvoltarea culturală a regiunii și pentru înțelegerea aspectelor unice care definesc spațiul dobrogean.
Marius Bunescu – un artist dedicat mării
Primul artist menționat este pictorul Marius Bunescu (1881-1971), originar din Caracal, care a dezvoltat o dragoste profundă pentru Constanța, mare și țărmul dobrogean, inspirându-se din aceste elemente în numeroasele sale lucrări.
Talentat din copilărie, Bunescu a început ca desenator tehnic în slujba armatei, ajungând la Constanța în 1904. Acolo l-a întâlnit pe pictorul și profesorul Dimitrie Hârlescu, care, impresionat de abilitățile sale, l-a încurajat să urmeze cariera artistică.
După doi ani petrecuți în Constanța, Bunescu a plecat la München pentru a studia la Academia Regală, unde a învățat secretele picturii de la cunoscutul profesor Herman Groeber.
Inițial atras de impresionismul german, tânărul artist a evoluat treptat, dezvoltând un stil propriu, concentrându-se pe peisaje, natură statică și portrete. Dragostea sa pentru mare s-a reflectat în lucrările sale, unde a pictat țărmurile dobrogene, inclusiv peisaje din Cadrilater, Sulina și, desigur, Constanța. Golful Pescarilor, Faleza și Portul Constanța au fost teme frecvente în arta sa, iar nuanțele de albastru turcoaz ale mării sale sunt deosebit de impresionate. Multe dintre aceste lucrări sunt expuse acum în colecția permanentă a Muzeului de Artă Constanța.
Bunescu și-a făcut debutul artistic în 1911, la Salonul Oficial din București, unde a expus cinci lucrări, continuând cu o primă expoziție personală la librăria Minerva. De asemenea, a ocupat funcții administrative în domeniul artei, conducând Muzeul „Anastase Simu” și casa memorială a acestuia.
În 1938, a fost recompensat cu Premiul Național de Pictură, iar în anii 1939-1940, două dintre lucrările sale au fost incluse în Expoziția Universală de la New York, alături de marii pictori români precum Nicolae Grigorescu, Aman și Tonitza. În 1940, a fost distins cu Meritul Cultural în grad de cavaler, clasa I, iar în 1949 a preluat conducerea Pinacotecii Naționale a Muzeului de Artă al RPR.
Marius Bunescu și contribuția sa la cultura dobrogeneană
Marius Bunescu, prin creațiile sale care surprind frumusețile orașului Tomis, își afirmă cu tărie locul în galeria selectă a artiștilor care au influențat dezvoltarea culturii din Dobrogea.
Moartea lui Mihai Gramatopol
Pe 31 martie 1998, a decedat Mihai Gramatopol, scriitor, istoric de artă și clasicist, născut în 1937. Acesta a urmat cursurile Facultății de Filologie din București, specializându-se în limbi clasice.
Între anii 1961 și 1962, a fost șef de Secție la Muzeul Regional de Arheologie din Constanța, ulterior devenind profesor universitar la Institutul de Istoria Artei din București. De asemenea, a lucrat ca traducător și în cadrul Direcției Patrimoniului Național Cultural.
Gramatopol a avut un impact semnificativ în promovarea istoriei antice a Dobrogei, publicând articole, studii și cărți despre antichitatea istro-pontică. Dintre lucrările sale, se numără titluri precum „Moira, mythos, drama”, „Artă și arhitectură dacică și romană” și „Civilizația elenistică”.
A analizat și interpretat istoria marilor cetăți Histria, Callatis și Tomis, aducând la lumină elemente inedite ale Monumentului Triumfal de la Adamclisi.
In memoriam Liliana Lazia
La 31 martie 2011, a încetat din viață Liliana Lazia, filolog și director al Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” din Constanța, la vârsta de 56 de ani.
Născută pe 21 iulie 1954 în orașul Ovidiu, Lazia a urmat studii la diverse instituții, inclusiv la Facultatea de Limbi Germanice și la Facultatea de Biologie și Știința Informării din București. În 2002, a obținut titlul de doctor în filologie la Universitatea „Ovidius” din Constanța.
Activitatea sa la Biblioteca Județeană a început în 1980, iar în 1997 a devenit director, remarcându-se ca un intelectual de excepție și un administrator eficient.
Autoare a numeroase articole și studii științifice, Lazia a publicat și volumele „Strada Mării”, „Mătăsuri, ploi, nisipuri” și „Antroponimie dobrogeană”. Colaborările sale cu reviste de cultură au fost de asemenea notabile.
După trecerea sa prematură, Editura Ex-Ponto a publicat un volum omagial dedicat ei, iar Biblioteca Județeană poartă acum numele său într-o sală dedicată memoriei sale.
