Pomenirea sfântului Grigorie, cuvântătorul de Dumnezeu
În ziua de 25 a acestei luni, se sărbătorește pomenirea sfântului nostru părinte Grigorie, cuvântătorul de Dumnezeu (Teologul), arhiepiscop al Constantinopolului. Marele Grigorie a trăit în perioada împărăției lui Valens și a lui Teodosie cel Mare. Originar din Capadochia Secunda, el își avea patria cerească în Ierusalimul cel de sus. Părinții săi, Grigorie și Nona, proveneau dintr-o familie de neam bun și drepți, dar inițial se închinau idolilor din lipsă de cunoștință. După nașterea lui Grigorie, părinții săi au fost renăscuți prin primirea Botezului, iar tatăl său a devenit arhiereu al cetății Nazianz.
Grigorie a studiat intens, ascultând învățăturile celor mai vestiți dascăli ai vremii sale, în orașele Cezareea și Atena. Deși filozofii atenieni au dorit să-l păstreze ca dascăl, Grigorie a ales să nu se lase sedus de slava păgână a filozofiei. Împreună cu sfântul Vasile, el a recunoscut doar cele două căi ale învățăturii: a școlii și a bisericii, alegând să se întoarcă la tatăl său, Grigorie, episcop bătrân în Nazianz.
După câțiva ani petrecuți în pustie, unde a meditat asupra învățăturilor creștine, Grigorie a devenit preot în Nazianz. A îmbrăcat amvonul bisericii Sfânta Anastasia din Constantinopol, într-o perioadă când ereticii arieni erau puternici în oraș. A fost ales patriarh și lider al celui de-al doilea sobor de la Constantinopol în anul 381. Cu toate acestea, în ciuda faimei sale, Grigorie, dorind liniștea și meditația, a părăsit orașul și scaunul patriarhal, stabilindu-se în satul Arianz din Capadochia, unde a trecut în liniște la cele veșnice. Celebrele sale scrieri, în special cele cinci cuvântări teologice, explică adâncimea tainei Sfintei Treimi.
De asemenea, cuvintele sale emoționante la îngroparea lui Vasile cel Mare, tatăl său, și a altor membri ai familiei, cum ar fi fratele său Chesarie și sora sa Gorgonia, sunt bine cunoscute. Grigorie a realizat numeroase scrieri, inclusiv versuri și Filocalia, împreună cu sfântul Vasile. Datorită gândirii sale profunde, biserica l-a numit cuvântător de Dumnezeu. Sfântul Grigorie era un bărbat de statura medie, cu o față galbenă, dar veselă, cu nări late și sprâncene drepte, iar căutătura sa era blândă, deși ochiul drept părea mai îngrijorat, având un semn pe pleoapă. Barba sa era deasă, dar nu foarte lungă, iar părul alb și pleșuv. Moaștele lui au fost aduse din Nazianz în biserica Sfinților Apostoli de către împăratul Constantin Porfirogenetul, un iubitor de Hristos.
Pomenirea cuviosului părinte Publie
În aceeași zi, se sărbătorește și pomenirea cuviosului nostru părinte Publie. Originar dintr-o familie de sfetnici din cetatea Zevgma, situată lângă râul Eufrat, Publie a împărțit între săraci toată averea părintească și s-a retras în munți, unde și-a săpat o peșteră mică pentru a trăi. Vestea despre nevoințele sale s-a răspândit, atrăgând mulți la el, doritori să participe la viața sa sihăstrească. El le-a poruncit să-și construiască chilii mici și îi vizita frecvent, asigurându-se că nu aveau în chiliile lor lucruri netrebuincioase.
Pomenirea Părintelui Maris
În această zi, este marcată pomenirea părintelui nostru Maris. Acest sfânt, în timpul vieții sale, era tânăr și frumos, având un glas minunat ce împodobea sărbătorile domnești și ale sfinților cu cântările sale dulci. Cu toate acestea, s-a ferit de capcanele plăcerilor lumești, dedicându-se iubirii față de Dumnezeu și păzind poruncile Lui. A ales să își păstreze trupul curat și sufletul neîntinat, renunțând la cele lumești. S-a retras într-un sat numit Omir, unde și-a construit o chiliuță și a trăit acolo timp de treizeci și șapte de ani. Deși umezeala provenită de la un munte vecin îi provoca suferințe, nu a dorit să își schimbe locuința până la sfârșitul vieții. Apreciind simplitatea, s-a ferit de obiceiurile înșelătoare. A trăit nouăzeci de ani, purtând o haină din păr de capră și hrănindu-se cu pâine și puțină sare.
Deseori, dorea să vadă adusă dumnezeiasca Jertfă, iar într-o zi, un preot a folosit mâinile diaconilor în loc de altar și a sfințit Jertfa mântuitoare în fața cuviosului. Umplut de o dulceță desăvârșită, părea că privește cerul însuși. Astfel, trăind în virtute, și-a încheiat călătoria pământească, bucurându-se împreună cu toți sfinții în locașurile lui Dumnezeu.
Pomenirea altor Sfinți
Tot în această zi, se pomenește și despre sfânta muceniță Medula, împreună cu însoțitoarele ei, care și-au încheiat viața în flăcări. De asemenea, se face pomenirea cuviosului Apollos (Apolo), care a murit în pace, precum și a cuviosului nostru părinte Castin, episcopul Bizanțului, și a cuviosului nostru părinte Dimitrie Schevofilaxul. În această zi, se aduce aminte și de sfântul nou mucenic Auxentie, care a mărturisit în Constantinopol în anul 1720, întâlnind sfârșitul prin sabie.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
