Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța lansează un nou proiect
Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a început, începând cu 1 ianuarie 2026, un proiect intitulat „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”.
Reprezentanții instituției au anunțat că fiecare zi a anului va oferi ocazia de a explora fragmente din istoria orașului Constanța și a Dobrogei. Acestea vor include evenimente semnificative, personalități importante, fapte cotidiene din presa vremii, descoperiri arheologice și piese de patrimoniu care, chiar și în mod discret, contribuie la povestea trecutului local. Proiectul va pune accent pe perioada care se întinde de la sfârșitul secolului al XIX-lea până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, o eră marcată de transformări profunde pentru Constanța, care a evoluat de la un oraș-port la poarta maritimă a României moderne. De asemenea, nu vor fi neglijate alte perioade istorice, având în vedere bogata istorie a acestei regiuni, care se întinde din preistorie până în zilele noastre.
21 martie – Ziua Internațională a Poeziei
Data de 21 martie este dedicată versului, timpului și ecoului. Această zi coincide cu celebrarea Zilei Internaționale a Poeziei, o inițiativă UNESCO menită să onoreze puterea cuvintelor de a exprima trăirile interioare. În acest context, ziua devine o oportunitate de a reveni la izvoarele sensibilității umane prin poezie.
Pentru Dobrogea, și în special pentru Constanța, evocarea acestei zile începe cu figura emblematică a exilului poetic: Publius Ovidius Naso, a cărui naștere a fost sărbătorită recent. Considerat unicul poet de talent de la sfârșitul epocii clasice, Ovidius a găsit refugiu în lirică, Muza sa oferindu-i alinare în suferința exilului. Versurile sale constituie pentru posteritate un document valoros, îmbinând poezie cu istorie, geografie, literatură, mitologie, cultură și civilizație, așa cum subliniază Livia Buzoianu în prefața volumului bilingv „Epistulae Ex Ponto – Scrisori din Pont” (2019), publicat cu sprijinul specialiștilor muzeului.
Reflectarea operei lui Ovidius în cultura locală
Ecoul versurilor lui Ovidius, scrise pe țărmul Pontului Euxin, continuă să rezoneze în creațiile unor figuri locale precum Vasile Canarache, Ioan N. Roman și Gheorghe Dumitrașcu, personalități esențiale ale vieții culturale constănțene, profund legate de instituțiile orașului, inclusiv Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.
Vasile Canarache (1896-1969), istoric, arheolog și director al Muzeului Regional al Dobrogei, actualul Muzeu de Istorie Națională și Arheologie Constanța, a contribuit semnificativ la promovarea valorilor culturale și istorice ale regiunii.
Oameni de cultură din Dobrogea
Contribuția la organizarea și valorificarea patrimoniului istoric al provinciei Dobrogene este semnificativă, iar mai puțin cunoscută este latura literară a unor personalități locale. La doar 20 de ani, Vasile Canarache a debutat în paginile ziarului „Victoria”, al cărui proprietar a fost, publicând creații lirice ce reflectau frământările sale interioare. Marea, vântul și cerul devin în versurile sale simboluri ale sensibilității, marcate de întrebări existențiale. În rubrica „Litere”, el a semnat poezii precum „Așteptând pe malul mărei”, „Într-o noapte de iarnă” și „Plânge marea că nu vii”.
Un exemplu al talentului său poetic este poezia „Pastel”, publicată în ziarul „Victoria” din 17 mai 1916, unde descrie frumusețea și tumultul mării, evocând imagini puternice și emoționante despre natura înconjurătoare.
Iubirea de poezie a lui Ioan N. Roman
Ioan N. Roman (1866-1931), o personalitate marcantă în cultura dobrogenească, a fost nu doar un lider local, ci și un scriitor pasionat de lirică. Volumul său de poezii, publicat în 1895, a fost realizat în perioada activității sale publicistice la București. După ce s-a mutat în Dobrogea, a continuat să scrie versuri, folosind pseudonimul Rozmarin. Lucrările sale pot fi găsite în publicații precum „Dobrogea Jună” și „Analele Dobrogei”, unde a publicat poezii precum „Un glas iubit” și „Rugăciune”.
Poezia „Ianuarie”, publicată în 1929, reflectă starea de melancolie și gândurile profunde ale autorului, surprinzând imaginea unei ierni aspre și a singurătății.
Contribuția lui Gheorghe Dumitrașcu la literatura dobrogenească
Gheorghe Dumitrașcu (1939-2017) a fost un istoric și profesor universitar de prestigiu, dedicându-se cercetării și educației. Pe lângă activitatea sa științifică, a fost și autor al unor volume de reflecție lirică, precum „Paradoxuri lirice” (1995) și „Spice după seceriș” (2009). Discursul său poetic se distinge prin profunzime, iar paradoxul și ironia discretă adaugă o dimensiune complexă ideilor sale. Deviza „Citiți-ne azi, mâine vom fi aforisme” de pe prima filă a volumului „Paradoxuri lirice” subliniază importanța poeziei în conservarea memoriei și transmiterea ideilor de-a lungul timpului.
Gheorghe Dumitrașcu reușește să capteze esența țăranului român, evocând tradițiile și viața cotidiană prin cuvinte pline de sensibilitate.
Reflecții asupra memoriei și poeziei
În poeziile sale, Gh. Dumitrașcu explorează complexitatea amintirilor și a pierderilor. Versurile sale sugerează că, în ciuda trecerii timpului, esența celor care au fost nu dispare. El remarcă cum, din tot ce a existat și nu mai este, păstrăm doar ecouri și povești. Astfel, moartea devine o parte din viață, iar cuvintele continuă să trăiască, purtând amintirile celor plecați.
Cuvinte care rezistă în fața uitării
Dumitrașcu subliniază dificultatea de a reține gândurile și sentimentele din trecut, evocând un pământ ostil și o pădure lipsită de sprijin. Hârtia, simbol al memoriei, refuză să consemneze, iar amintirile par a se pierde în neant. Acest sentiment de efemeritate și dorința de a păstra vie memoria celor dispăruți se regăsește în poezia sa, evidențiind fragilitatea legăturilor noastre cu trecutul.
Un omagiu adus lui Constantin Lămureanu
Pe măsură ce încheiem o altă pagină a calendarului, este oportun să-l evocăm pe poetul și sociologul Constantin Lămureanu, născut pe 21 martie, în prima zi a anului zodiacal. Lămureanu afirma că o carte de poezie poate fi citită în diverse moduri, asemănător cu deschiderea unei Biblii pentru a descoperi ce va urma. Această abordare sugerează că poezia are un ritm propriu, iar versurile căutate își găsesc locul în paginile care se deschid de la sine.
