Vinerea Mare – Semnificația și Tradițiile Comunității Armene
Vinerea Mare, cunoscută și sub denumirea de Vinerea Patimilor, reprezintă ultima vineri din Postul Mare, având o semnificație profundă pentru cei care practică credința creștină. Această zi marchează moartea lui Isus, care a fost răstignit și a murit pe cruce pentru a răscumpăra omenirea de păcatul strămoșesc. În această zi, unii credincioși aleg să țină un post sever, denumit și post negru.
Paștele în Comunitatea Armeană din România
Comunitatea armeană din România celebrează Paștele în aceeași zi cu credincioșii români. Spre deosebire de Crăciun, care este sărbătorit în date diferite, Paștele armenesc a fost stabilit de mult timp să fie sărbătorit simultan cu cel ortodox.
Până la începutul secolului XX, armenii din România și din întreaga lume sărbătoreau Paștele în aceeași zi cu cei din Armenia. Însă, după Genocid, când mulți armeni au fost nevoiți să se refugieze în diferite colțuri ale lumii și să își extindă diaspora, a apărut necesitatea ca aceștia să se alinieze sărbătorilor populației creștine din țările în care trăiau.
Astfel, începând cu anul 1925, armenii din România au început să celebreze Paștele împreună cu Biserica Ortodoxă Română.
Tradițiile din Vinerea Mare
Conform preotului Radu Krikor Holca, Vicar Eparhial General și preot delegat special pentru Parohia Bisericii Armene din Constanța, în Vinerea Mare, comunitatea armenească folosește un baldachin împodobit cu flori, simbolizând mormântul Domnului. Acesta este purtat în jurul bisericii în cadrul unei procesiuni de înmormântare. Credincioșii aduc ouă roșii la biserică pentru a fi binecuvântate, iar lumina sfântă a Învierii este purtată spre casele fiecăruia. Oul roșu, binecuvântat, este apoi împărțit întregii familii.
Preotul Radu Krikor Holca subliniază importanța acestei zile: „Astăzi, în Vinerea Mare, retrăim sfintele patimi ale Domnului, coborârea de pe cruce, slujba înmormântării Prohodul Domnului și punerea în mormânt. La finalul slujbei, credincioșii trec pe sub baldachin, luând câte o floare, pe care o duc acasă ca amintire a acestei zile sfinte, care prefigurează Învierea Domnului.”
