Pomenirea Sfântului Mucenic Elefterie
În ziua de 15 a acestei luni, se face pomenirea Sfântului Mucenic Elefterie, originar din cetatea Romei. De mic, el a rămas orfan de tată și a fost crescut doar de mama sa, Antia, care a fost învățată în credința creștină de către Sfântul Apostol Pavel. Mama sa l-a dus la episcopul Anichit, unde a studiat Sfintele Scripturi. Anichit l-a inclus în rândul clericilor, iar la vârsta de 15 ani a fost hirotonit diacon, la 18 ani preot, iar la 20 de ani a devenit episcop al Iliricului.
Elefterie a atras mulți oameni la credința în Hristos, ceea ce a determinat împăratul Adrian să-l cheme la el. În fața împăratului, sfântul a mărturisit că Hristos este Dumnezeul tuturor. La porunca împăratului, a fost supus la chinuri, pe care le-a suportat cu răbdare. Prefectul Coremon a sfătuit împăratul să construiască un cuptor cu țepe ascuțite. La rugăciunea sfântului, Coremon, umplut de Duhul Sfânt, a intrat primul în cuptor, mărturisind că Hristos este Dumnezeu. A ieșit nevătămat și a fost decapitat.
De asemenea, Sfântul Elefterie a fost aruncat în cuptor, dar focul s-a stins, iar el a ieșit sănătos. Ulterior, a fost legat într-un car tras de cai sălbatici, dar a fost eliberat de îngeri și dus pe un munte înalt, unde a trăit printre animale sălbatice, care se îmblânzeau la cuvintele sale. Împăratul a trimis soldați să-l prindă, dar aceștia, îndrumati de sfânt, au venit la Hristos și au fost botezați, alături de alți cinci sute de oameni. În cele din urmă, a fost dus din nou la împărat și ucis de doi soldați.
Antia, mama sa, a fost ucisă cu sabia în timp ce îmbrățișa și săruta trupul fiului ei mort.
Pomenirea Sfintei Antia și a altor sfinți
În aceeași zi, se face pomenirea Sfintei Antia, mama Sfântului Elefterie, care a murit în timp ce îmbrățișa trupul fiului său. De asemenea, se pomenește și Sfântul Coremon, prefectul, care, crezând în Hristos și primind botezul, a murit tot prin sabie, alături de cei doi călăi care, de asemenea, au crezut în Hristos și au murit astfel.
Pomenirea Cuviosului Părinte Pavel și a Sfintei Mucenițe Suzana
Se mai pomenește și Cuviosul Părinte Pavel, care a trăit ca schimnic în muntele Latro. Tot în această zi, se face pomenirea Sfintei Mucenițe Suzana. Aceasta a trăit în vremea împăratului Maximian, originară din Palestina. Tatăl ei era păgân, iar mama era evreică. Sfânta a fugit de necredința părinților săi, alergând la Hristos, unde a primit botezul de la episcopul Silvan. După moartea părinților, a împărțit averea sărăcilor și a eliberat robii și roabele sale.
S-a îmbrăcat în haine bărbătești, și-a tuns părul și a intrat într-o mănăstire de călugări, schimbându-și numele în Ioan. După douăzeci de ani de viață monahală, a fost clevetită de o schimnică care, crezând că este bărbat, a încercat să o îndemne la desfrânare. Suzana a refuzat, iar schimnica a pârât-o, acuzând-o că a încercat să o necinstească.
Povestea Fericitei Starețe și a Sfântului Mucenic Elefterie
Într-o perioadă de încercare, fericita stareță a cerut să primească canon pentru păcatul de care era acuzată. Când episcopul Elefterupolei a aflat despre această situație, a mers la mănăstire și l-a mustrat pe stareț. Acesta, dorind să o ajute, a încercat să o descălugărească. Într-o asemenea nevoie, fericita a solicitat să vină la ea două fecioare și două diaconițe, cărora le-a dezvăluit toată taina sa. Uimit de cele aflate, episcopul a hirotesit-o diaconiță și i-a poruncit să devină stareță.
În numele lui Hristos, ea a săvârșit numeroase minuni. Atunci când ighemonul Alexandru a venit în Elefterupole și a adus jertfe idolilor, sfânta s-a dus de bunăvoie acolo și, prin rugăciunea ei, a dărâmat idolii la pământ. A fost pârâtă ighemonului și a fost adusă înaintea lui, unde a fost supusă la diferite chinuri, iar în final a fost aruncată în foc, acolo unde și-a dat sufletul lui Dumnezeu.
Pomenirea Sfântului Mucenic Elefterie Cubiculariu
În aceeași zi, se sărbătorește și pomenirea Sfântului Mucenic Elefterie Cubiculariu. Acest sfânt mucenic, originar din Constantinopol, strălucea în credința dreaptă. Crescut la curtea împărătească, a fost onorat de la o vârstă fragedă și se bucura de bogății și slavă. Cuprins de dragostea divină pentru cele veșnice, el a considerat toate cele pământești ca fiind lipsite de valoare și a ales să fie lepădat în curțile Domnului, în loc să rămână în locașurile păcătoșilor. A trăit departe de lume, concentrându-se asupra lui Dumnezeu, dedicându-se în fiecare zi cântărilor dumnezeiești și cultivând toate virtuțile.
Diavolul, inamicul sufletelor noastre, nu a putut suporta să vadă aceste lucruri. Astfel, s-a folosit de o slugă a fericitului, îndemnând-o să meargă la împărat și să-l denunțe pe stăpânul său. Aceasta s-a prezentat împăratului, spunându-i că Elefterie s-a botezat și a construit o biserică. A acuzat că se închină Celui Răstignit, că disprețuiește legile și rânduielile împărătești și că are o casă ascunsă unde aduce laudă Dumnezeului creștinilor, supunându-se postului, plânsetelor și culcându-se pe pământ pentru a-și chinuie trupul.
În furia sa, împăratul l-a chemat pe sfânt la el. La întâlnire, împăratul i-a adresat întrebări aparent pașnice și măgulitoare, întrebându-l de ce l-a părăsit și de ce a disprețuit curțile împărătești. Sfântul Elefterie a răspuns cu sinceritate, explicând că trupul său este slăbit de multe boli și că a dorit să se bucure de aerul curat pentru a-și regăsi sănătatea. Împăratul, însă, a continuat să-l provoace, întrebând de ce să nu se bucure împreună de acel aer curat. La aceste întrebări, sfântul nu a răspuns. Iar când seara a căzut, împăratul a traversat râul Sangarin, avându-l pe sfânt în fața ochilor.
Descoperirea unei biserici și destinul tragic al Sfântului Vah cel Nou
Un individ a pătruns într-o peșteră și a descoperit o biserică frumos decorată, o viziune care l-a profund tulburat. Încercând să își controleze furia, a început să folosească vorbe măgulitoare pentru a slăbi tăria fericitului, dar, neavând succes în a-l îndupleca, a ordonat să i se taie capul cu sabia, iar trupul său să fie aruncat ca hrană pentru câini și păsări. Fericitul și-a încredințat sufletul lui Dumnezeu, iar trupul său, rămas părăsit, a fost recuperat de un creștin evlavios, hirotonit și iubitor de Dumnezeu, care l-a unsoit cu mir și l-a îngropat cu cinste.
Pomenirea Sfântului Mucenic Vah cel Nou
În aceeași zi, se face pomenirea Sfântului Mucenic Vah cel Nou, originar din Palestina, care a trăit în vremea împăraților binecredincioși Irina și Constantin. Tatăl său, un creștin devotat din generații, era căsătorit cu o femeie foarte credincioasă. Din păcate, influențat de slava deșartă a lumii și de înșelăciune, el s-a lepădat de credința adevărată și a adoptat necurata credință a agarenilor, crescându-și astfel cei șapte copii în aceeași rătăcire. La moartea sa, a lăsat-o pe soția sa cu copiii în această necredință.
Al treilea copil, pe nume Dahac, care în greacă se traduce prin Ghelasie, a ales să rămână neînsurat. Chiar înainte de moartea tatălui său, a dorit să devină creștin, dorință pe care a realizat-o după decesul acestuia. I-a împărtășit mamei sale gândul său, iar aceasta l-a sprijinit. Astfel, a plecat de acasă și a ajuns la Ierusalim, de unde, călăuzit de un monah, s-a dus la lavra Sfântului Sava. Acolo, a fost botezat și a primit numele Vah, iar ulterior, prin rugăciunile sale, a fost îmbrăcat cu haina monahală.
Ca monah, a dus o viață virtuoasă, întărindu-se în înfrânare și alte virtuți. La porunca starețului, a părăsit mănăstirea din teama că agarenii, care stăpâneau Palestina, ar putea afla de el. Dintr-o pură providență divină, s-a întors la Ierusalim, unde și-a întâlnit mama, împărtășindu-i tot ce a realizat, precum și faptul că îl întristează soarta fraților săi, care trăiau în rătăcire. Aceștia, auzind de la mama lor, au acceptat credința în Hristos, cu excepția unuia care a rămas în rătăcire și a informat agarenii despre faptele lui Vah.
Agarenii l-au căutat, l-au capturat și l-au dus la Amira, conducătorul cetății Ierusalimului. Acesta l-a trimis la un general și la judecători, unde și-a mărturisit credința în Hristos, defăimând credința agarenilor. Din această cauză, a fost condamnat la moarte prin decapitare.
Patriarhul Ioan Gură de Aur
Este important de menționat că în această zi, părintele nostru Ioan Gură de Aur a fost hirotonit patriarh al Constantinopolului, marcând începutul sărbătorii Nașterii lui Hristos, care se va sărbători timp de douăzeci de zile.
Un mesaj de încurajare spirituală
În fiecare an, în zilele de cinci ale lunii, unii din Apus veneau pentru a aduce vești. Aceasta a fost motivul pentru care a fost rostit un Cuvânt apologetic, plin de frumusețe și de folos.
Cu ajutorul rugăciunilor sfinte, cerem milă și mântuire. Amin.
