Teodor Burada – Muzicolog și Etnograf
Teodor Burada, un renumit muzicolog, folclorist și etnograf, s-a născut pe 3 octombrie 1839, în Iași. Primele sale lecții au fost oferite acasă, printr-o educație elementară.
Între anii 1858 și 1860, a studiat la Academia Mihăilene din Iași, iar mai târziu s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din Iași. A continuat studiile la Paris, între 1861 și 1865, aprofundând domeniul juridic. Pe lângă Drept, a urmat și cursuri la Conservatorul imperial de muzică și declamație, precum și la Școala de drumuri și șosele.
Învățat de Jean-Delphin Alard, Burada a învățat să cânte la vioară, având ocazia să susțină recitaluri la Londra (1862), Le Havre (1863) și Ostende (1864).
În cariera sa juridică, a ocupat funcții precum judecător la Roman în 1866, președinte de tribunal la Galați în 1868 și consilier la Curtea de Apel din Iași în 1871.
Între 1877 și 1901, a fost profesor la Conservatorul din Iași și a susținut concerte la Moscova, dar și în regiunile învecinate, precum Bucovina, Dobrogea și Transilvania. Aceste experiențe l-au ajutat să adune documente, obiecte și cântece de mare valoare.
Experiențele sale au stat la baza lucrării „O călătorie în Dobrogea”, publicată în 1880 la Iași, care reprezintă o cercetare folclorică dedicată unei singure regiuni.
Burada a fost un membru activ al „Junimii” din 1878 și al Societății de Științe și Literatură din Iași începând din 1930, având rolul de director între 1903-1906 și 1908-1914.
De asemenea, a condus revista „Arhiva” și a colaborat cu diverse publicații precum „Convorbiri literare”, „Epoca”, „Biserica Ortodoxă Română” și „Muzica”.
Printre lucrările sale se numără: „Datinile poporului român la înmormântare” (1882), „O călătorie la Muntele Athos” (1884), „Istoria teatrului în Moldova” (1915) și „XII studii pentru violină” (1915).
Teodor Burada a decedat pe 17 februarie 1923, în orașul său natal, lăsând în urmă o moștenire culturală semnificativă.