Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța: O Privire în Istoria Culturală și Urbanistică
Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța oferă o incursiune în istoria culturală și urbanistică a orașului, reamintind publicului evenimentele semnificative ce au marcat începutul anului în Constanța cu aproape un secol în urmă. Cazinoul Constanței, emblemă a vieții culturale și sociale, nu era destinat exclusiv sezonului estival. În anii 1920, chiar și în lunile de iarnă, porțile sale se deschideau pentru spectacole de operetă și alte manifestări artistice.
Pe 2 ianuarie 1927, Sala Cazinoului a fost martora unui regal muzical. Compania de operă condusă de Vasile Rabega – cunoscut și sub numele de Nicolae Rabega, ambii provenind din Craiova – a prezentat opereta „Sylvia”, creată de Francis Molnar. Un ziar local a menționat: „Aseară, în Sala Cazinoului, ansamblul format din peste 45 de persoane, cu orchestra dirijată de maestrul Blum și un cor excelent, a oferit o reprezentație deosebită. Montarea și costumele au fost ireproșabile, iar sala plină a răsplătit interpreții cu aplauze, cerând reprize pentru cele mai plăcute pasaje muzicale.”
Astfel, începutul de an oferea constănțenilor nu doar spectacole și divertisment, ci și oportunități de a interacționa cu arta și cultura, subliniind rolul Cazinoului nu doar ca un simbol arhitectural, ci și ca un spațiu al identității și rafinamentului urban.
Contribuțiile Edililor la Modelarea Constanței Moderne
Muzeul evidențiază și contribuțiile primarilor și personalităților civice care au influențat definirea orașului în secolele XIX și XX. Mihail Coiciu (1842–1914), primar al Constanței în patru mandate între 1886 și 1910, a implementat primele planuri de parcelare și dezvoltare urbană, având un rol crucial în crearea cartierului ce poartă numele său, destinat familiilor tinere și veteranilor de război. De asemenea, el a fost responsabil pentru construirea primului sediu de primărie, clădire care, după 1906, a devenit Palatul Poștei și găzduiește astăzi Muzeul de Artă Populară.
Alexandru Belcik, primar pentru o scurtă perioadă în 1891–1892, a luat decizii importante pentru dezvoltarea orașului, precum demolarea Cazinoului vechi afectat de furtuni și inițierea unui proiect vizionar pentru un nou Cazinou, destinat să rivalizeze cu cele din Vestul Europei. De asemenea, el a propus crearea stațiunii Mamaia, un proiect continuat și realizat ulterior de Ion Bănescu (1851–1909). Acesta din urmă, profesor, avocat și politician, a condus orașul între 1905 și 1907, fiind recunoscut pentru realizările sale urbanistice și pentru inaugurarea stațiunii Mamaia în august 1906, contribuind semnificativ la dezvoltarea turistică a Dobrogei.
Un alt nume remarcabil este George Benderly (1865–1932), avocat, fost primar și senator, care s-a distins prin implicarea sa socială și caritabilă. El a donat sume importante pentru orfanii din război și întreaga sa bibliotecă Curții de Apel Constanța, demonstrând cum responsabilitatea civică și implicarea în comunitate erau valori fundamentale pentru elitele orașului.
Constanța: Un Amestec de Cultură și Dezvoltare Urbană
Așadar, începutul de an în Constanța nu se limita la festivități sau spectacole. Orașul era în continuă transformare, fiind modelat de evenimente culturale, cum ar fi recitalurile și operetele, care îmbogățeau viața comunității.
Constanța: O sută de ani de la transformarea în municipiu
Pe 1 ianuarie 1926, a intrat în vigoare Legea nr. 95, care a reglementat unificarea administrativă a statului român. Această lege, adoptată de Parlament și publicată pe 14 iunie 1925, a condus la ridicarea Constanței la statutul de municipiu, un titlu pe care orașul l-a deținut cu aproape 18 secole în urmă, în perioada stăpânirii romane.
La începutul secolului XX, statutul de municipiu era conferit orașelor cu un număr semnificativ de locuitori și cu o influență economică sau culturală importantă asupra dezvoltării naționale. Constanța, având un port în plină expansiune după Primul Război Mondial, se încadra perfect în aceste criterii.
Prin Legea nr. 95, teritoriul României a fost reorganizat administrativ, județele devenind unități principale care includeau atât comune rurale, cât și urbane. Astfel, Constanța a fost simultan un municipiu și o comună urbană, având statutul de reședință de județ. Denumirile unor clădiri, cum ar fi Cazinoul Comunal și Palatul Comunal, fostă Primărie, ilustrează această schimbare și continuă să stârnească interes.
Până în 1926, regiunile istorice ale României Mari aveau diviziuni administrative diverse, influențate de imperiile și regatele care le-au stăpânit. Județele din Regatul României (Moldova, Muntenia, Oltenia și Dobrogea) au fost reorganizate, iar toate diviziunile au fost transformate în județe. Astfel, România a ajuns să aibă 71 de județe la nivel național. Dobrogea era împărțită în patru județe: Constanța, Tulcea, Caliacra și Durostor, ultimele două fiind integrate în România în 1913.
În anul în care Constanța a devenit municipiu, orașul avea peste 50.000 de locuitori, conform recensământului din 1930, care a înregistrat 59.164 de locuitori, iar județul avea aproximativ 250.000 de locuitori. Dobândirea statutului de municipiu a permis orașului să preia conducerea administrativă asupra localităților învecinate, precum Brătianu și Anadolchioi, care au fost ulterior integrate și transformate în cartiere ale Constanței. Primarul de atunci, doctorul Nicolae Mărgărinț, membru al Partidului Liberal, se afla la primul său mandat.
Criza dinastică și schimbările regale
Într-o zi marcată de o criză dinastică, regele Ferdinand a convocat Consiliul de Coroană la Sinaia, acceptând renunțarea la tron a principelui moștenitor Carol și numindu-l pe principele Mihai ca noul său succesor. După decesul regelui Ferdinand în 1927, tânărul Mihai I a urcat pe tron, iar țara a fost administrată de un Consiliu de Regență. Carol s-a întors în România în 1930, detronându-și fiul și devenind regele Carol al II-lea, domnind între 1930 și 1940.
Celebrările de Anul Nou la Constanța
Pe 1 ianuarie 1940, în ultima sa perioadă de domnie, Carol al II-lea a petrecut Anul Nou la Constanța, unde ziarul local „Dacia” a menționat: „Primul ostaș al Țării a petrecut Anul Nou în mijlocul soldaților din Regimentul de Călărași”. Regele a fost întâmpinat cu pâine și sare și a petrecut câteva ore la Primărie, acum muzeu, în Piața Ovidiu.
Revelionul istoric din 1931
Un alt moment semnificativ pentru Constanța a fost primul Revelion organizat într-un restaurant local, la Luther, în noaptea dintre 31 decembrie 1930 și 1 ianuarie 1931, situat pe Piața Independenței nr. 7. Localul, condus de Iancu D. Mungiuri, se promova ca „cel mai mare și elegant local familiar” și a găzduit „marele eveniment al Constanței pe anul 1930”. Seara a fost un succes, cu o atmosferă veselă, iar experiența a fost reluată și în Revelionul 1931/1932, având muzică live oferită de două formații – una militară și alta de jazz, cu șampanie servită publicului.
Surprize artistice și divertisment
Participanții au avut parte de surprize artistice, inclusiv un recital al celebrelor personaje daneze Pat și Patachon (Harald Madsen și Carl Schenstrom), vedete ale filmului mut, care au încântat publicul constănțean cu umorul lor. Denumirea „Pat și Patachon” a rămas asociată cu un cuplu cu trăsături și temperament contrastante. În acea perioadă, Constanța a beneficiat și de spectacole de păpuși și marionete de la renumitul Teatru Olimpia din Paris, care a adus peste 150 de păpuși și 300 de costume, precum și recitaluri ale sopranei Gloria și ale Duo Selitti, artiști internaționali aduși din Italia cu mari sacrificii.
