Pomenirea Părintelui Teofilact Mărturisitorul
În această lună, pe data de opt, se sărbătorește pomenirea preacuviosului părinte Teofilact Mărturisitorul, episcopul Nicomidiei. Fericitul Teofilact provenea din părțile Răsăritului și a dus o viață virtuoasă încă din copilărie. Datorită providenței divine, a părăsit acea regiune și a ajuns la Constantinopol, unde a legat o strânsă prietenie cu Tarasie, unul dintre cei mai de seamă slujitori ai palatului imperial, fiind ulterior acceptat în slujba acestora.
După ce Tarasie a fost ales episcop al Constantinopolului, în urma retragerii lui Pavel Cipriotul, a avut loc o transformare semnificativă, comparabilă cu aprinderea unei lumini în sfeșnic. Acest arhiereu remarcabil a construit imediat o mănăstire lângă Marea Neagră și, printre alte realizări, l-a tuns în monahism pe cuviosul Teofilact, împreună cu Mihail, care, la vremea aceea, erau mireni și aduceau cinste lumii prin faptele și cuvintele lor.
Observând virtutea strălucitoare a celor doi, Tarasie i-a chemat și i-a așezat în mănăstirea pe care o construise. În scurt timp, Mihail a fost numit episcop în Sinada, iar Teofilact a devenit episcop în Nicomidia. Faptele bune săvârșite de cuviosul Teofilact sunt dovedite prin realizările sale: bisericile înălțate de el, spitalele, sprijinul oferit văduvelor și orfanilor, precum și milostenia sa nemăsurată. Era atât de dedicat ajutorării semenilor, încât adesea umplea un vas cu apă caldă pentru a spăla și a îngriji bolnavii, șchiopii și pe cei răniți.
Confruntarea cu Împăratul Leon
După moartea marelui Tarasie, care a strălucit timp de nouăsprezece ani în arhierie, pe scaunul patriarhal a fost ales Nichifor cel înțelept. În acea perioadă, a avut loc un incident grav: Leon, cunoscut ca urâtor de Hristos, a preluat puterea și a început distrugerea sfintelor icoane. În fața acestei situații, Nichifor a convocat cei mai de seamă arhierei, inclusiv pe Emilian din Cizic, Eftimie din Sardele, Iosif din Tesalonic, Eudoxie din Amorea, Mihail din Sinada și, desigur, pe fericitul Teofilact.
Împreună, au mers la împăratul apostat pentru a-i prezenta argumente din Scripturi ca să-l convingă să renunțe la acțiunile sale. Cu toate acestea, Leon, asemeni unei aspide care își acoperă urechile, a refuzat să asculte, continuând să susțină credințele sale greșite. Ceilalți arhierei au tăcut, dar fericitul Teofilact, întorcându-se către împărat, i-a spus: „Știu că disprețuiești bunătatea și îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu. Dar va veni asupra ta, fără veste, o nenorocire cumplită și nu vei avea pe nimeni care să te salveze.”
Auzind aceste cuvinte, împăratul s-a umplut de neliniște.
Exilul și Mărturisirea Sfinților
Într-o perioadă de intensă persecuție, dumnezeiescul Nichifor a fost alungat în surghiun pe insula Tasos, iar fericitul Mihail al Sinadelor a fost exilat în Eudochia, împreună cu alții în diferite locuri. De asemenea, fericitul Teofilact a fost trimis în surghiun la Strovilon, o cetate fortificată situată lângă mare. Acest mare mărturisitor a petrecut treizeci de ani în exil, răbdând cu răbdare toate suferințele într-o țară străină, până când s-a mutat la Domnul. După o vreme, odată cu încetarea ereziei și restaurarea Ortodoxiei sub binecredincioasa împărăteasă Teodora și preasfințitul patriarh Metodie, moaștele preacuviosului Teofilact au fost readuse din surghiun și așezate în biserica pe care el însuși a construit-o în Nicomidia.
Pomenirea altor Sfinți
În aceeași zi, se sărbătorește și pomenirea cuviosului părinte Pavel Mărturisitorul din Plusaida. Acest sfânt a trăit în vremea împăraților care se opuneau sfintelor icoane. Observând atacurile neîncetate asupra Bisericii, el a încercat să apere credința, combatând cuvintele celor care răsturnau temelia învățăturii sfinte și distrugeau chipurile sfinte. Cu curaj, a îndurat suferințe și exil pentru apărarea icoanelor, iar în cele din urmă, și-a dat sufletul în pace lui Dumnezeu.
De asemenea, în această zi se mai pomenește sfântul apostol Ermis, menționat de apostolul Pavel în Epistola către Romani, precum și sfântul mucenic Dion, care și-a încheiat viața prin sabie. În final, se aduce aminte și de preacuviosul Dometie, care a murit, de asemenea, prin sabie.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
