Moștenirea Elenă în Constanța
Elementul elen a fost prezent în Constanța și în Dobrogea fără întrerupere încă din epoca precreștină. Continuitatea prezenței grecilor este confirmată de diverse înscrisuri și cronici, fiind o parte indiscutabilă a patrimoniului nostru identitar. Moștenirea lăsată de grecii din Dobrogea de-a lungul secolelor reprezintă o importantă componentă a culturii locale.
În perioada interbelică, Constanța găzduia între 6.000 și 8.000 de greci, conform unor surse, iar comunitatea lor avea un patrimoniu semnificativ, incluzând o școală, un spital, un teatru, o biserică, clădiri și terenuri. Aceștia au fost cei care au pus bazele primelor teatre, biserici, școli și cinematografe din oraș. Deși perioada comunistă a fost defavorabilă dezvoltării comunității elene, moștenirea culturală a grecilor a reușit să supraviețuiască și să rămână vie.
Clădiri de Patrimoniu Elen
Constanța se mândrește și astăzi cu numeroase clădiri de patrimoniu provenind din comunitatea elenă. Aceste construcții sunt binecunoscute atât de localnici, cât și de turiști, incluzând Hotelul Grand, Palatul Șuțu, Teatrul Elpis, Biserica Greacă, Casa Manicatide, Casa Hrisicos, Casa Cuculis, Casa Papadopol și Teatrul „Tranulis”, actualmente cunoscut ca „Fantasio”.
Casa Hrisicos: Un Monument Istoric
Situată în Piața Ovidiu, pe strada Traian nr. 1, vizavi de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, Casa Hrisicos este una dintre cele mai elegante clădiri din centrul vechi al Constanței. Ridicată în 1900 de Gheorghe Hrisicos, un influent comerciant de vinuri și proprietar de imobile, această clădire simbolizează istoria urbană locală și are o semnificație culturală profundă. De-a lungul timpului, Casa Hrisicos a avut diverse destinații, de la hotel la sediu de bancă, iar în prezent a revenit la statutul de hotel.
Clădirea, proiectată de arhitectul francez Louis Givért, se remarcă printr-un stil eclectic, combinând elemente neoclasice cu accente Art Nouveau, amintind de eleganța palatelor vieneze. Aceasta are trei subsoluri, un parter, un mezanin și două etaje, având o deschidere de 14 metri spre Piața Ovidiu și strada Traian, care conecta orașul cu vechea gară.
Un Martor al Istoriei
Casa Hrisicos a fost martora unor evenimente importante din istoria României, inclusiv în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și al ocupației sovietice. Balconul principal a fost locul unde au avut loc discursuri politice susținute de personalități precum Barbu Ștefănescu Delavrancea și Take Ionescu. În noiembrie 1909, restaurantul din incinta clădirii a găzduit o întâlnire memorabilă cu scriitori de renume precum I. L. Caragiale și Alexandru Vlahuță.
Hotelul a jucat un rol semnificativ în procesul de sistematizare a Pieței Independenței, acum cunoscută ca Piața Ovidiu. Recent, clădirea a trecut printr-un proces de renovare extensiv, după un incendiu izbucnit în 2020, care a afectat instalațiile electrice. Intervenția promptă a echipajelor de urgență a protejat monumentul de distrugere, iar Casa Hrisicos a fost reabilitată, transformându-se într-un hotel de patru stele cu 23 de camere.
Astfel, Casa Hrisicos rămâne un simbol reprezentativ al Constanței de la începutul secolului XX, continuând să îmbogățească patrimoniul cultural al orașului.
Teatrul de Stat din Constanța
Piața Ovidiu reprezintă un simbol cultural și turistic al orașului-port Constanța, fiind un spațiu emblematic pentru comunitate. Teatrul „Tranulis”, cunoscut astăzi sub denumirea de Teatrul de Stat, are rădăcini adânci în istoria culturală a orașului. Demostene Tranulis, o personalitate marcantă, a fost cel care a introdus cinematograful în Constanța, având un impact semnificativ asupra dezvoltării culturii locale.
Inițiativa de a înființa un teatru românesc în Constanța ca instituție profesională de spectacol a fost avansată de „Liga culturală”, sub conducerea lui I.N. Roman, încă din 1915. Primăria a donat asociației un teren pe bulevardul Ferdinand, la colțul cu strada Mihai Viteazu, pentru construirea unui teatru propriu. După încheierea războiului, Tranulis a deschis Teatrul Cinema «Grand» în parcul Arena Grand, fiind primul care a adus cinematograful, jurnalul de actualități și filmele documentare în oraș, precum și o revistă dedicată teatrului și cinematografiei în Dobrogea.
În 1926, Tranulis a început negocierile cu Liga Culturală, condusă pe atunci de Nicolae Iorga, oferindu-se să construiască actuala clădire a Teatrului de Stat cu fonduri proprii. După 15 ani de utilizare, intenționa să o doneze Ligii culturale. Construcția a început în 1927 și a fost finalizată în trei ani, fiind dotată cu echipamente tehnice de ultimă generație. Costul final al teatrului a fost de aproximativ 5,5 milioane de lei, deși estimările inițiale erau de doar 1,5 milioane. Pentru a finaliza construcția, Tranulis a fost nevoit să contracteze un împrumut de două milioane de lei.
După abdicarea lui Carol al II-lea și instaurarea regimului național legionar, Tranulis a fost destituit de la conducerea teatrului pe care l-a fondat. Clădirea a fost redenumită Fantasio, iar în 1944, în timpul ocupației sovietice, a fost ocupată de trupele sovietice și utilizată în scopuri militare. În 1951, instituția a fost oficial recunoscută ca Teatrul de dramă şi comedie. Primul spectacol al secției de estradă „Fantasio” a avut loc în decembrie 1956, cu piesa „Escală la Constanța”. De la începutul anilor ’70, teatrul a devenit o entitate independentă, realizând numeroase turnee atât în țară, cât și în străinătate. O nouă secție, „Ansamblul de balet contemporan și clasic”, condusă de Oleg Danovski, a fost înființată și a avut turnee în Europa și America de Nord.
În 2004, Teatrul „Fantasio” s-a fuzionat cu Teatrul Dramatic „Ovidius”, rezultând actualul Teatru de Stat Constanța. Pe 27 martie 2015, a fost dezvelită o plăcuță comemorativă pe clădirea teatrului, în prezența familiei Tranulis și a reprezentanților comunității culturale constănțene, marcând data la care a fost pusă piatra de temelie a primului teatru din Dobrogea, un moment semnificativ coincizând cu Ziua mondială a Teatrului.
Pe lângă activitatea sa în domeniul teatrului și cinematografiei, Demostene Tranulis și frații săi au sprijinit numeroase asociații și instituții din Constanța, inclusiv Liceul Mircea cel Bătrân și Biserica Capela Militară.
Casa Manicatide
Casa Tache Manicatide, situată pe Strada Nicolae Titulescu nr.34, este un exemplu de arhitectură eclectică, care integrează elemente neoclasice. Aceasta este una dintre cele trei vile construite în Constanța de Tache Manicatide, o personalitate importantă a orașului.
Casa Manicatide
Construită conform planurilor arhitectului H. N. Mangoianu, Casa Manicatide dispune de 17 camere, trei băi, patru balcoane și o terasă, având o amprentă la sol de 232 mp. Fațadele clădirii sunt proiectate simetric, cu motive florale pe console, iar intrarea principală este încadrată de balcoane. Aceasta este susținută de două coloane canelate și sprijină un balcon. Casa are deschidere spre portul Constanța și permite acces direct la faleza Cazinoului. Clădirea a fost declarată monument istoric și a fost recent reabilitată, fiind readusă la splendoarea sa originală.
Casa Cuculis
Situată în centrul vechi al orașului, pe bulevardul Elisabeta nr. 15, Casa Cuculis prezintă o arhitectură eclectică și este clasificată ca monument istoric de categoria B. O scară monumentală conduce către intrarea clădirii, care cuprinde subsol, parter, două etaje și mansardă. Aceasta a fost concepută de o familie de greci înstăriți din Constanța ca o clădire de apartamente, dar și ca locuință pentru familie. Ulterior, casa a fost închiriată unei importante companii maritime, Lloyd Triestino, având sediul în Trieste, Italia. În prezent, clădirea găzduiește sediul Consulatului Onorific al Austriei la Constanța.
Casa Papadopol
Localizată pe strada Sulmona nr. 10, Casa Papadopol a fost construită la comanda unei familii de antreprenori greci din Constanța, având un stil neoromânesc reprezentativ pentru imobilele particulare din România. Clădirea, care aparține comerciantului Papadopol, a fost ridicată în 1890 și este formată din parter, etaj și mansardă. Stilul eclectiv al casei reflectă influențe diverse din epocă, incluzând fațade din cărămidă aparentă de inspirație engleză și ornamente clasiciste grecești și neo-românești, cum ar fi un turn la nivelul mansardei care marchează intrarea, o streașină pe console din lemn sculptat și panouri decorative din ceramică.
Contribuția Comunității Elene
„Momentul afirmării pregnante a Comunității Elene începe cu anii 1858-1860. Este perioada renașterii Constanței și a Elementului Elen. Modernizarea orașului și a Dobrogei a adus un aflux de muncitori greci. Aceștia au contribuit la construirea podului de la Cernavodă (1890-1895) și la lucrările majore ale portului Constanța (1895-1909). Un rol semnificativ în viața culturală a comunității a avut Asociația „Elpis”, fondată pe 24 septembrie 1890”, a afirmat Mihnea Hagiu, vicepreședinte al Comunității Elene „Elpis”.
