Aspectul orașului Tomis la finalul secolului al XIX-lea

Proiectul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a inițiat, începând cu 1 ianuarie 2026, proiectul intitulat „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”.

Reprezentanții instituției au subliniat că fiecare zi a anului va oferi ocazia de a descoperi fragmente din istoria Constanței și a Dobrogei. Acestea vor include evenimente semnificative, personalități importante, fapte cotidiene documentate în presa vremii, descoperiri arheologice sau obiecte de patrimoniu care contribuie la relatarea trecutului local. Proiectul va pune un accent deosebit pe perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al Doilea Război Mondial, o eră marcată de transformări profunde pentru Constanța, care a evoluat de la oraș-port la poarta maritimă a României moderne. Cu toate acestea, nu vor fi neglijate nici alte epoci, având în vedere că istoria acestui teritoriu se întinde pe o durată impresionantă, din preistorie până în prezent.

Istoria Constanței în ultimele două decenii ale secolului XIX

Filele de calendar dedicate zilei de astăzi și celei de mâine sunt axate pe prezentarea orașului nostru așa cum era în ultimele două decenii ale veacului al XIX-lea. Pe 14 noiembrie 1878, după patru secole și jumătate de stăpânire otomană, Dobrogea a redevenit românească, așa cum fusese și în timpul domnitorului Mircea cel Bătrân. Kiustenge a devenit Constanța și a început să se dezvolte economic. La acea vreme, orașul avea doar 49 de străzi și 569 de case.

În 1879 a început construcția bulevardului Elisabeta, o arteră principală creată aproape de țărmul mării, numită astfel în cinstea viitoarei regine a României, soția lui Carol I. Lucrările au durat aproape doi ani, fiind finalizate la sfârșitul anului 1880. În decadelor următoare, bulevardul a fost supus mai multor modernizări și extinderi.

Atracțiile turistice ale Constanței

Între 1885 și 1890, un număr tot mai mare de turiști a început să viziteze Constanța în sezonul estival, acceptând cu entuziasm călătorii lungi cu trenul și vaporul pe ruta București-Giurgiu – Cernavodă – Constanța. Odată ajunși în orașul de la malul mării, aceștia se bucurau de odihnă, băi și relaxare, având la dispoziție suficiente oportunități pentru petrecerea timpului liber. Există deja un cazino funcțional, primul dintre cele trei cazinouri care au fost construite în Constanța.

Pentru a clarifica, nu este vorba despre Cazinoul Comunal pe care îl cunoaștem astăzi, acesta fiind ultimul din serie, inaugurat în 1910. Primul cazinou din Constanța se numea Kursaal, un termen german care se traduce prin „Sală de cură” sau „Sală de relaxare”. Acesta a fost construit în 1880 și a funcționat până în 1891, fiind situat în apropierea Farului Genovez, realizat de compania britanică DBSR în 1860. Kursaal era un loc atrăgător pentru întâlniri și petreceri, deși nu era o construcție impunătoare, fiind realizat din lemn și paiantă. Totuși, spațiul său vast îndeplinea cu succes rolul de a oferi o experiență plăcută turiștilor din Constanța. La Kursaal exista o sală de dans, cunoscută sub numele de Salonul Guarracino, dar și trei săli de lectură, unde vizitatorii puteau citi diverse publicații, de la cele locale la cele naționale și internaționale.

În serile de vară, la Kursaal cânta mereu o fanfară, contribuind la atmosfera vibrantă a orașului.

Kursaalul din Constanța și Transformările Orașului

În trecut, primăria organiza frecvent baluri de binefacere. Să stai pe terasa generoasă a Kursaalului și să admiri Marea Neagră în lumina amurgului era o adevărată desfătare. Aici, în vara anului 1882, poetul Mihai Eminescu a petrecut câteva ore, venind la Constanța pentru a-și trata diverse probleme de sănătate.

În acele zile, faleza nu exista așa cum o cunoaștem acum, deoarece Saligny nu extinsese încă digurile, iar taluzul viitorului Cazinou Comunal nu era construit. La doar câțiva metri de Kursaal, coasta abruptă începea. Acolo, unde apele Pontului spălau pietrele și nisipul țărmului, se aflau legate bărci ce așteptau turiștii dornici de o plimbare pe valuri. De asemenea, în diverse ocazii, se organizau jocuri marinărești, atrăgând turiști din toate colțurile României.

După 11 ani de existență, viața Kursaalului s-a încheiat. Acesta a fost afectat de furtunile de toamnă și de crivățul iernii, despre care Ovidius scrisese îngrozit cu două milenii în urmă. În iarna anului 1891, Sala de Cură a suferit și pierderea acoperișului, smuls de vântul unei furtuni devastatoare. Din anul următor, rolul Kursaalului a fost preluat de cel de-al doilea Cazin al Constanței, situat mai departe de Far și mai aproape de locul Cazinoului de astăzi.

Constanța nu era un oraș mare, dar se transforma constant. An de an, se ridicau noi clădiri publice și private, tot mai impunătoare și sofisticate. Multe dintre acestea aparțineau localnicilor cu funcții importante, care doreau să se alinieze la moda europeană a marilor orașe. Fiecare stradă se îmbunătățește și se transformă, iar numărul hotelurilor, restaurantelor și instituțiilor creștea.

În 1885, pe bulevardul Elisabeta, în apropierea Kursaalului, au fost construite șapte case impozante, dintre care patru aveau câte două etaje. Acestea aparțineau unor personalități cu funcții înalte în conducerea orașului. O arteră căutată era strada Romană, care ulterior a fost numită D.A. Sturdza și astăzi poartă numele de strada Revoluției din 22 decembrie 1989. Această stradă pornea din Piața Ovidiu și se îndrepta spre fosta piață Basarab, trecând pe lângă biserica bulgară, actuala Biserica Sf. Nicolae, și continuând până la mare, încheindu-se în bulevardul Elisabeta. În 1885, strada Romană avea 40 de case, dintre care 23 cu un etaj și 17 cu două etaje, precum și o „biserică română”.

O arteră foarte importantă atât atunci, cât și acum, era strada Carol, cunoscută astăzi ca bulevardul Tomis. Aceasta avea 71 de case, dintre care 40 cu un etaj și 31 cu două etaje, plus o grădină publică. Aproape la fel de semnificativă era strada Mircea cel Mare, care dispunea de 78 de case, dintre care 49 cu un etaj și 29 cu două etaje.

(Va urma)

Reclama zilei – Frații Stamate și Pandele Zainea, str. Costache Negri 29 – Mare depozit de vinuri din renumitele vii.

Depozit de băuturi spirtoase la Odobești

Un depozit de băuturi spirtoase situat în Odobești, care aparține domnului Duiliu Zamfirescu, oferă cantități variate de produse. Acesta se prezintă cu un preț competitiv, fiind activ încă din 1919.