Calendar ortodox, 27 decembrie 2025. Sărbătoarea Sfântului Arhidiacon Ștefan

Sfântul Ștefan – Primul Martir Creștin

Sfântul Ștefan era de origine iudaică, aparținând seminției lui Avraam. Odată cu creșterea numărului de creștini după întemeierea Bisericii, au fost aleși din comunitate șapte bărbați „plini de Duh Sfânt și de înțelepciune” pentru a sprijini Apostolii în diverse slujiri. Primul dintre aceștia a fost Ștefan, iar ceilalți șase erau Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena și Nicolae. Rolul lor în Biserica primară era mult mai complex decât cel al diaconilor de astăzi, ei având responsabilitatea de a predica Evanghelia, de a boteza și de a contribui la desfășurarea cultului sub îndrumarea conducătorilor Bisericii din Ierusalim.

Proclamarea Credinței și Moartea sa Martirică

Sfântul Ștefan avea o cunoaștere profundă a Scripturii și propovăduia cu putere despre Hristos. Saducheii și fariseii au iscat mărturii false, acuzându-l că a rostit cuvinte de hulă împotriva lui Moise și a lui Dumnezeu, fapt care era pedepsit cu moartea. Aducându-l în fața sinedriului, judecătorii au cerut ca Ștefan să fie ucis cu pietre. În acele clipe, Sfântul Ștefan a avut o viziune în care L-a văzut pe Hristos „stând de-a dreapta lui Dumnezeu” și a exclamat: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu.” (Faptele Apostolilor)

Deoarece conform obiceiului, cei uciși prin pietre nu erau îngropați în mormintele familiei, se crede că Sfântul Ștefan a fost înmormântat într-un mormânt al unui credincios. Moastele sale au fost descoperite în anul 415.

Un Model de Jertfă Creștină

Sfântul Apostol Ștefan, primul martir al Bisericii lui Hristos, reprezintă un model de jertfă creștină pentru toți credincioșii. După Pogorârea Sfântului Duh în ziua Cincizecimii, mulți oameni s-au îndreptat spre credință datorită predicii și minunilor Sfinților Apostoli. Cu numărul ucenicilor în creștere, Apostolii au ales șapte bărbați „plini de Duh Sfânt și de înțelepciune”, pe care i-au hirotonit, marcând începutul diaconiei în Biserică. Termenul „diacon” se traduce prin „slujitor”, iar acești diaconi erau menținuți pentru a asista Apostolii în slujirea fraților la mesele comune și în distribuirea ajutoarelor către văduve și săraci. De asemenea, ei predicau Evanghelia, botezau și contribuiau la săvârșirea rugăciunilor și Euharistiei în Biserica din Ierusalim. Cel mai proeminent dintre acești diaconi era Sfântul Ștefan, un tânăr plin de Duhul Sfânt, care făcea minuni și propovăduia cu îndrăzneală credința în Iisus Hristos, demonstrând-o prin Sfintele Scripturi.

În scurt timp după ce a fost numit în această slujire, unii membri ai sinagogii „libertinilor, cirenenilor, alexandrinilor și celor din Cilicia și Asia” au început să se certe cu Ștefan, contestând mesajul său. În timp ce Ștefan susținea credința adevărată în Mântuitorul Hristos, iudeii au decis să-l îndepărteze. Acesta a fost acuzat de blasfemie împotriva lui Moise și a lui Dumnezeu și a fost adus în fața sinedriului pentru judecată. Martori mincinoși au fost chemați să declare că l-au auzit hulind împotriva templului și a legii.

Viața și Martiriul Sfântului Ștefan

În fața sinedriului, cei prezenți au observat fața lui Ștefan, care strălucea ca a unui înger, datorită harului divin. Sfântul Arhidiacon a susținut o cuvântare amplă, demonstrând, prin intermediul prorocilor, că Iisus este Mesia anunțat de aceștia. În discursul său, el a subliniat importanța Legii și a prorociilor, care au fost împlinite de Mântuitorul Hristos. La final, Ștefan a osândit cu tărie inimile fariseilor, afirmând: „Voi pururea staţi împotriva Duhului Sfânt, precum părinţii voştri, aşa şi voi! Pe care dintre proroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Şi au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Cărui vânzători şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum. Voi, care aţi primit Legea întru rânduieli de la îngeri şi n-aţi păzit-o!”

Prigonirea și Ultimele Momente

Reacția celor prezenți a fost violentă; ei au început să scrâșnească din dinți și să își sfâșie hainele, hotărând să-l omoare cu pietre. Însă Ștefan, umplut de Duhul Sfânt, a privit spre cer, unde a văzut slava lui Dumnezeu, exclamând: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu.” Această mărturisire a provocat furia mulțimii, care și-a astupat urechile și s-a năpustit asupra lui. L-au târât afară din cetate și au început să-l lovească cu pietre, punându-și hainele la picioarele unui tânăr numit Saul, care va deveni, mai târziu, Apostolul Pavel.

Dragostea și Ruga Martirului

Întărit de credință, inima Mucenicului Ștefan a fost o flacără de dragoste, care nu a putut fi stinsă de ură. El a îndemnat pe toți să își amintească de iubirea lui Dumnezeu, rugându-se astfel: „Doamne Iisuse, primește duhul meu; și îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta.” Tradiția spune că, în timp ce mulțimea îl omora, Maica Domnului, împreună cu Sfântul Ioan, se ruga pe Muntele Măslinilor pentru a-i da puterea de a suporta martiriul.

Îngroparea și Descoperirea Moaștelor

Ștefan, întâiul diacon și mucenic, a fost îngropat în secret de Dreptul Gamaliel și fiul său Aviv, în apropierea Templului din Ierusalim. Ulterior, preotul Lucian a descoperit locul unde se aflau moaștele sale, care au fost găsite nestricăcioase în anul 415 și au fost așezate în Sion. Martorii oculari au declarat că „rănile provocate de pietre străluceau ca stelele cerului”.

Transferul Moaștelor la Constantinopol

În timpul domniei Sfântului Constantin cel Mare, moaștele, cu excepția mâinii drepte, au fost duse la Constantinopol. Ulterior, în vremea lui Teodosie al II-lea, Biserica din Sion a oferit mâna dreaptă a Sfântului Ștefan surorii împăratului, Pulheria. Este important de menționat că la aflarea moaștelor Sfântului Întâi Mucenic a avut loc un cutremur semnificativ, iar moaștele au umplut de mireasmă pe cei care se aflau în apropiere.

Moaștele Sfântului Ștefan aduse la Constantinopol

Se spune că, odată cu aducerea moaștelor Sfântului Ștefan la Constantinopol, acestea au fost așezate în biserica construită de Sfântul Constantin cel Mare în cinstea sfântului. Tradiția relatează că împărăteasa Evdochia, soția lui Teodosie al II-lea, a călătorit la Ierusalim pentru a aduce sfintele moaște (piciorul Întâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan) ca o rugăciune pentru vindecare, deoarece suferea de o boală. În timpul unei nopți petrecute într-un așezământ din apropierea Saframpolisului, a avut un vis în care Sfântul i s-a arătat, spunându-i că se va vindeca dacă se va spăla cu apă din izvorul vindecător aflat în acea zonă.

După ce a urmat îndrumarea, Evdochia a fost cu adevărat vindecată. Drept mulțumire, ea a oferit Bisericii din Saframpolis moaștele pe care le adusese, care se păstrează intacte și astăzi în noua biserică dedicată Sfântului din Saframpolis, situată în Nea Ionia, Attiki. Aceste moaște au fost aduse de refugiați în perioada 1922-1924 și continuă să fie o sursă de sfințire și vindecare prin harul Întâiului Mucenic și Arhidiaconului Ștefan pentru credincioșii din Sfintele Mitropolii de Nea Ionia, Filadelfia, Iraklion și Chalkidona.