Calendar ortodox pentru duminica, 7 decembrie 2025: Pomenirea Sfântului Ierarh Ambrozie, episcopul Mediolanului.

Pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Ambrozie

În această lună, pe data de 7, se sărbătorește pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Ambrozie, episcopul Mediolanului (Milano, Italia). Acesta provenea din cetatea Romei și era senator, un bărbat distins prin vorbă, echilibru și dreptate. Nu judeca oamenii după aparențe, ci cu imparțialitate și corectitudine. Datorită acestor calități, i s-a încredințat conducerea întregii Italii de către împărații Constantin și Constant, fiii marelui împărat Constantin. Deși nu era încă botezat, ci se afla printre catehumeni, trăirea sa virtuoasă nu era cu nimic mai prejos decât a celor care se împărtășeau cu Sfintele Taine.

La moartea episcopului din Milano, Sfântul Ambrozie a fost ales episcop prin decizia împăratului Valentinian. După ce a fost botezat, a urcat toate treptele ierarhice bisericești până a ajuns la cea mai înaltă funcție. Ca episcop, el a educat poporul în credința dreaptă, păzind Biserica de orice erezie. A luptat alături de cei care se opuneau ereziilor lui Arie, Sabelie și Eunomie, scriind numeroase lucrări pentru apărarea credinței. Când împăratul Teodosie a venit la Milano, după ce comisese o atrocitate în Tesalonic, Ambrozie l-a oprit să intre în biserică, făcându-l să conștientizeze gravitatea faptei sale și subliniind distincția dintre un preot și un mirean, chiar dacă acesta din urmă era împărat. L-a sfătuit pe Teodosie să nu se mai apropie de cele sfinte cu atâta neobrăzare. După o viață plină de fapte bune, a încheiat-o în pace, având parte de o bătrânețe binecuvântată.

Pomenirea altor sfinți

În aceeași zi, este pomenit și Sfântul Mucenic Atinodor, care a trăit în vremea împăratului Dioclețian. Originar din Mesopotamia, el a ales viața călugărească încă din copilărie. A fost acuzat de creștinism și, adus înaintea domnitorului Eleusie, a mărturisit credința în Hristos. Ca urmare, a fost supus la torturi severe, fiind întins între doi stâlpi și ars cu făclii. A suportat cu răbdare și curaj toate chinurile, dar în cele din urmă, în rugăciune, și-a dat duhul lui Dumnezeu.

Această zi mai este marcată de pomenirea Sfântului Neofit, care și-a încheiat viața aruncat în mare, precum și a Sfântului Dometie, care a murit prin sabie. De asemenea, se mai pomenește și de Sfinții Isidor, Achepsima și Leon, care au suferit moarte prin foc, și de Cuviosul Amun din Nitria, care a trecut în veșnicie în pace. Tot în această zi, sunt pomeniți Sfinții mucenici Gain și Gaie, care au murit în flăcări, și cei 300 de Sfinți Mucenici din Africa, care au suferit moartea prin sabie.

Acești Sfinți Mucenici au trăit în timpul împăratului roman Zenon, iar domnitorul Africii era Onorie, succesorul lui Ghizeric. Onorie era eretic arian și, influențat de episcopii arieni Chiril și Vilinard, a declanșat o prigoană împotriva ortodocșilor, care a fost mai severă decât cele din vremea împăraților păgâni, Dioclețian și Maximian.

Persecuțiile Creștinilor în Africa

În Africa, după ce toate vasele sfinte și odoarele bisericilor fuseseră confiscate, ortodocșii aveau la dispoziție doar o singură biserică, unde continuau să săvârșească Sfânta Liturghie. Barbarii, aflând despre aceasta, au înconjurat lăcașul de cult, au adus lemne și alte materiale inflamabile, le-au așezat în jurul bisericii și au dat foc, arzând atât biserica, cât și pe toți ortodocșii care se aflau înăuntru, slăvindu-L pe Dumnezeu. Onoric a lăudat această acțiune și a ordonat ca toți cei care nu se supuneau botezului arian să fie executați imediat. Ortodocșii care nu puteau suporta teroarea au fugit din casele și țara lor, în timp ce cei mai fervenți în credința ortodoxă au ales moartea martirică. Astfel, trei sute de ortodocși din Cartagina, care au fost denunțați lui Onoric pentru că nu acceptau credința ariană, au fost condamnați la moarte prin decapitare. Pentru preoți, arienii au conceput pedepse și mai crude, doi dintre aceștia fiind tăiați cu fierăstrăul, iar altor șaizeci dintre cei mai erudiți le-au fost smulse limbile de la rădăcină. Aceste fapte au fost documentate de mulți scriitori și istorici.

Persecuțiile din Roma

În aceeași perioadă, în Roma, Sunilda, soția lui Odoacru, liderul arian, a forțat o femeie din anturajul unui căpetenii romani să se boteze din nou conform credinței ariene. Imposibilă de convins, femeia a fost băgată cu forța în apă de episcopul arian din Milano. După ieșirea din apă, aceasta i-a oferit episcopului două monede, spunând: „Iată plata pentru că m-ai îmbăiat!”. Într-o furie necontrolată, Sunilda a ordonat ca ea să fie arsă de vie.

Pomenirea Sfinților

În această zi se face pomenirea drept-credincioșilor care lăudau biserica lui Dumnezeu și care au fost martirizați prin foc. Tot în această zi se aduc omagii celor doi sfinți preoți care au fost uciși cu fierăstrăul, precum și celor șaizeci de preoți cărora li s-au tăiat limbile, dar care au continuat să vorbească. De asemenea, se pomenește și de femeia ortodoxă care a murit arsă la Roma, precum și de Cuviosul Părinte Pavel, monahul.

Viața Cuviosului Pavel

Pavel, între sfinți, a venit dintr-o familie care avea suficiente resurse pentru a-i asigura educația în Sfintele Scripturi. Pe măsură ce a crescut, el a decis că este mai benefic să părăsească viața lumească și să se alăture uneia dintre sfintele mănăstiri din țara sa. A adoptat un stil de viață călugăresc, dedicându-se virtuților, devenind un exemplu demn de urmat pentru ceilalți frați din mănăstire. Pavel a depășit cu mult colegii săi, realizând fapte minunate și demonstrând că are în sine mari puteri duhovnicești. După o perioadă în mănăstire, el a plecat la Ierusalim, unde s-a închinat la Sfintele Locuri, înainte de a se îndrepta spre Cipru, unde a petrecut mulți ani într-un munte înalt, primind vizite de la mulți creștini.

Pomenirea Sfinților și Viața Sfintei Filofteia

Pentru că numele său se răspândise peste tot, Pavel a plecat din acel loc și s-a îndreptat către împrejurimile Constantinopolului. Aici, plăcând lui Dumnezeu, a fost învrednicit, asemenea lui Moise, să audă o voce din cer care i-a spus: „Suie-te, Pavele, în munte și sfârșește-te!”. Pavel s-a urcat pe un munte înalt, numit de localnici Parigoria, adică Mângâiere, s-a închinat lui Dumnezeu și, după ce a trăit o vreme acolo, a adormit în Domnul.

În această zi, se săvârșește și pomenirea Sfinților Mucenici Prisc, Martin și Nicolae. Dintre aceștia, unul a murit din cauza foamei, altul a fost decapitat, iar al treilea a fost ars. Pomenirea lor are loc în biserica de lângă zidurile Vlahernelor.

De asemenea, se sărbătorește și târnosirea bisericii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu din Curator. Aici, se face pomenirea cuviosului și isihastului Grigorie, ctitorul Sfintei Mănăstiri a Sfântului Nicolae din Muntele Athos, care s-a mutat în pace.

În această zi, se mai amintește și de Sfânta Muceniță Filofteia, ale cărei moaște sfinte se află în Paraclisul Sfintei Mănăstiri Curtea de Argeș. Această sfântă, aducătoare de roade vrednice de împărăția cerurilor, s-a născut în marea cetate Târnova, din părinți creștini de neam bulgar, care erau lucrători pământeni și simpli la minte. Mama ei a trecut la cele veșnice după ce fiica a ajuns la o vârstă potrivită pentru a învăța faptele bune, semănând în inima ei semințele virtuților.

Rămânând orfană de mama sa, Filofteia a păstrat învățăturile acesteia și a început să practice cu osârdie faptele bune, fiind călăuzită de Duhul Sfânt. A început să meargă la biserică, să asculte cu atenție Scripturile divine, să postească, să își păzească fecioria atât trupească, cât și sufletească, să miluiască pe cei săraci, să hrănească pe flămânzi, să adape pe cei însetați și să îmbrace pe cei goi. Astfel, își împodobea sufletul și se pregătea pentru intrarea în cămara miresei cerești, asemenea fecioarelor înțelepte.

Toate aceste fapte bune le săvârșea cu statornicie și răbdare, nefiind afectată de ispitele și necazurile venite din partea celor care urăsc binele. Scriptura ne învață: „Gătitu-m-am și nu m-am tulburat a păzi poruncile Tale”. Totuși, faptele bune sunt adesea invidiate de cei răi, iar Sfânta a trebuit să suporte nenumărate încercări, inclusiv o moarte mucenicească.

După moartea mamei, tatăl ei s-a recăsătorit, iar mama vitregă nu o iubea pe Filofteia. Aceasta, observând bunătatea și faptele ei, a fost îndemnată de diavol să-i facă tot felul de necazuri, bătând-o și pârând-o tatălui său, stârnindu-i astfel mânia. De multe ori, văzând săraci și flămânzi, Filofteia, copleșită de milă, își dădea hainele și împărțea hrana pe care o avea.

Tragedia Sfintei Filofteia

Într-o poveste deosebit de emoționantă, tatăl Sfintei Filofteia își pedepsea fiica fără milă pentru că aceasta îi ducea hrană la câmp. În fiecare zi, ea se îndrepta spre țarină, unde tatăl ei lucra cu plugul, și, întâlnind săraci flămânzi, le împărțea din bucatele pe care le aducea. Deși îi oferea ajutorul, tatăl ei, neînțelegând aceste gesturi, o certă pe mama ei, convins că fiica sa aduce întotdeauna suficiente alimente. Diavolul, ispitindu-l, l-a făcut să o supravegheze pe Filofteia pentru a descoperi ce face cu mâncarea.

Într-o zi, fiind cuprins de furie, tatăl ei a atacat-o, dându-i o lovitură cu un cuțit, rănind-o la un picior. În acel moment, uimit de minune, sufletul Sfintei Filofteia s-a înălțat la cer, lăsându-și trupul pe pământ, care strălucea cu o lumină dumnezeiască. Tatăl ei, văzând acest lucru, a fost cuprins de spaimă, realizând că el era ucigașul fiicei sale. Deși a încercat să ridice trupul ei, nu a reușit să se apropie de el din cauza strălucirii divine care îl învăluia.

Înfricoșat, el s-a grăbit să anunțe arhiepiscopul și autoritățile locale despre cele întâmplate. Aceștia, împreună cu o mulțime de oameni, au venit să vadă trupul Sfintei Filofteia, care strălucea cu o lumină cerească. Toți s-au minunat și au lăudat pe Dumnezeu pentru această minune. Însă, în ciuda eforturilor lor de a muta trupul, nu au reușit să îl ridice din loc. Cu evlavie, au început să se roage Sfintei Filofteia, dar trupul ei rămânea neclintit, ca o piatră, sublinind voința divină de a-i onora memoria printr-o minune. Au început să menționeze în rugăciunile lor mănăstiri și biserici, recunoscând sfințenia ei.

Transportul Sfintei Relicve

Peste Dunăre și pe malurile sale, s-a manifestat o dorință clară de a se împlini voia divină. O mențiune despre Biserica Domnească din Târgul Argeșului a adus o ușurare spirituală, făcându-i pe toți să înțeleagă că acolo se află un plan divin. Astfel, a fost trimisă o scrisoare lui Radu Vodă, cunoscut ca Negru, care a fost informat despre sfintele moaște. Radu Vodă, cunoscut pentru credința și devotamentul său de a îmbogăți țara și poporul cu daruri prețioase, a organizat o procesiune solemnă. Cu un alai impresionant, făclii și tămâie, s-a îndreptat spre Dunăre pentru a aduce moaștele sfinte în Țara Românească, unde le-a așezat în Biserica Domnească construită de el în orașul Argeș.

Sfintele moaște au rămas acolo până la construirea Mănăstirii Curtea de Argeș, realizată de Neagoe Basarab, unde au fost ulterior mutate. În prezent, ele sunt așezate în Paraclisul Mănăstirii Curtea de Argeș, loc în care oferă tămăduiri celor care se încredințează cu credință. Rugăciunile sfinte ale acestor moaște aduc ajutor și mântuire celor care se roagă. Amin.