Care sunt sfinții celebrați astăzi, 21 februarie 2026?

Pomenirea preacuviosului Timotei

În această lună, pe data de douăzeci și una, se comemorează preacuviosul părinte Timotei, originar din Simboli. Acest fericit călugăr a intrat în viața monahală de tânăr, reușind să-și stăpânească patimile printr-o înfrânare riguroasă și rugăciuni neîncetate. Astfel, el a devenit un vas vrednic al Sfântului Duh, păstrându-și fecioria atât sufletește, cât și trupește până la sfârșitul vieții. Timotei nu a permis niciodată unei femei să se apropie de el; în schimb, retrăgându-se în munți și locuind în pustietăți, își îmbia sufletul cu roua lacrimilor. Drept recompensă pentru viața sa sfântă, a primit darul tămăduirilor, alungând demonii din oameni și vindecând diverse boli. Trăind astfel, a ajuns la o bătrânețe îmbelșugată și s-a mutat către Domnul.

Pomenirea sfântului Eustațiu

În aceeași zi, se sărbătorește și sfântul Eustațiu, patriarhul Antiohiei. Acest mărturisitor a trăit în perioada lui Constantin cel Mare. Ca învățător, Eustațiu a luminat lumea cu învățăturile sale, răspândind dreptele credințe. A fost prezent la primul Sinod Ecumenic de la Niceea, fiind unul dintre cei 318 părinți purtători de Dumnezeu. Cu o cunoaștere profundă a dogmelor credinței, a înfruntat arienii care încercau să separe natura divină, susținând că Fiul este doar o făptură și astfel îndepărtându-l de cinstea părintească. Din cauza râvnei sale pentru apărarea dreptei credințe, a fost invidiat de Eusebiu al Nicodimei, Teognis al Niceei și Eusebiu al Cezareei, împreună cu alții care susțineau hulele lui Arie. Aceștia, făcându-se că vor să-l viziteze în călătoria lor spre Ierusalim, au ajuns la Antiohia, unde l-au caterisit. Pentru a justifica această decizie, au corupt o femeie desfrânată să mărturisească împotriva lui Eustațiu, susținând că a rămas însărcinată din cauza lui, aducând cu ea un copil. Judecând-o doar pe baza jurământului, l-au condamnat pe sfânt și l-au îndemnat pe împărat să-l exileze. Astfel, Eustațiu a fost trimis în Tracia, în orașul lui Filip Macedoneanul, unde și-a încheiat viața.

Femeia care l-a denunțat a căzut într-o boală gravă și a dezvăluit întregul complot împotriva sfântului, numind pe cei care au îndemnat-o să mintă. A recunoscut că, deși a jurat mincinos, nu a spus toate neadevărurile, afirmând că pruncul era într-adevăr al unui Eustațiu, dar acesta era un fierar care a avut o relație cu ea. După o sută de ani, în timpul domniei lui Zenon, sfintele sale moaște au fost ridicate.

Primirea Sfântului Eustațiu

Într-o zi memorabilă, întreaga mulțime a cetății a ieșit cu bucurie să-l întâmpine pe Sfântul Eustațiu, parcurgând o distanță de aproximativ optsprezece mile. Oamenii l-au primit cu cântări, lumini și tămâieri, aducându-i laude, iar Dumnezeiescul Gură de Aur i-a cinstit memoria.

Pomenirea Sfântului Gheorghe, Episcopul Amastridiei

În aceeași zi, se sărbătorește și pomenirea Sfântului Gheorghe, episcopul Amastridiei. Acest cuvios era fiu al unor părinți binecredincioși, Teodor și Megeta, care locuiau în regiunea Cromin. Părinții săi, dorind un copil, se rugau lui Dumnezeu prin post și fapte bune. Ajungând la o vârstă înaintată, au primit vestea printr-un glas divin despre nașterea fiului lor și despre darul preoției care îi va fi oferit. După naștere, acesta a renunțat la plăcerile tinereții, dedicându-se învățăturilor divine și omenești. Părinții săi, văzându-i înaintarea, lăudau pe Dumnezeu.

După ce a acumulat cunoștințe, a mers la muntele Siriei, unde a primit schima monahicească de la un bătrân venerabil. După moartea acestuia, a fost atras de viața sihăstrească la Vunita. În urma mutării la Domnul a episcopului Amastridiei, Sfântul Gheorghe a fost ales, prin voința divină și cu acordul preoților, pe scaunul arhieresc, fără a-și dori acest lucru. A fost hirotonit în Constantinopol, iar la întoarcerea sa, a îmbunătățit viața comunității prin sfințirea lăcașurilor, organizarea tagmei sfinte, ajutorarea orfanilor și văduvelor, deschiderea de case pentru săraci și întărirea credinței corecte în Dumnezeu. Totodată, prin el s-au realizat minuni și semne de tot felul. A trăit o viață binecuvântată, în cele din urmă dându-și sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Pomenirea Sfântului Ioan Scolasticul

În aceeași zi, se pomenește și Sfântul Ioan Scolasticul, patriarhul Constantinopolului, care a trecut în pace. Născut în Sirimion, lângă Antiohia, Ioan a studiat dreptul și a fost hirotonit preot datorită pioșeniei sale. Ulterior, a fost ridicat la rangul de patriarh, păstorind între anii 565 și 577. În calitate de presbiter, a realizat o compunere de reguli bisericești în 50 de capitole, iar în perioada patriarhatului său a redactat un cod de legi civile regăsite în administrația bisericească, din care s-a elaborat Nomocanonul. De asemenea, a compus imnul heruvimilor și „La cina ta de taină”.

Pomenirea Sfântului Zaharia, Patriarhul Ierusalimului

Tot în această zi, se face pomenirea Sfântului Zaharia, patriarhul Ierusalimului, care a trecut în pace. Zaharia a trăit între sfârșitul secolului al VI-lea și începutul secolului al VII-lea, devenind patriarh în anul 609. În anul 614, împăratul persan Chosroes a atacat Ierusalimul, prădând orașul și întemnițând mulți creștini, inclusiv pe Sf. Zaharia. Chosroes a capturat și Crucea dătătoare de viață a Mântuitorului Hristos.

Tragedia creștinilor în perioada invaziei

Aproximativ 90.000 de creștini au murit în urma invaziei. În scurt timp, Chosroes a fost nevoit să semneze un armistițiu cu împăratul bizantin Heraclius, care a domnit între 610 și 641. Crucea Domnului a fost readusă la Ierusalim, împreună cu prizonierii creștini care au supraviețuit, printre care se numără și Sf. Zaharia, care a murit în anul 633.

Pomenirea Sfântului Mauriciu și a mucenicilor săi

În aceeași zi, se sărbătorește și pomenirea Sfântului Mauriciu, alături de cei șaptezeci de mucenici. Aceștia au trăit în timpul împăratului Maximian, care, în timp ce trecea prin cetatea Apamiei, a fost informat că ei sunt creștini. Fiind chemați în fața împăratului și mărturisind credința lor, au fost privați de cingători și aruncați în închisoare.

După trei zile, au fost aduși din nou în fața împăratului, unde, rămânând fervenți în credința lor, au suferit torturi severe. Împăratul Maximian, dorind să îi descurajeze și mai mult pe mucenici, a ordonat ca fiul lui Mauriciu, Fotino, să fie executat în fața lor. Totuși, văzând că aceștia nu cedează, i-a trimis într-un loc umed, situat între două pâraie și un lac, plin de viespi, muște, țânțari și bondari.

Chinuitorii i-au dezbrăcat și legat de stâlpi, ungându-i cu miere, apoi au plecat, lăsându-l pe Fotino mort în fața tatălui său. Cei fericiți și viteji au îndurat chinurile timp de zece zile și nopți, rugându-se către Dumnezeu, până când s-au dus în pace. Cu sfintele lor rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.