Spitalul Județean: O Luptă pentru Adevăr și Recunoștință
Spitalul Județean nu este doar un loc unde se confruntă zilnic cu provocările vieții și ale morții, ci și un spațiu în care se desfășoară un proces public din ce în ce mai sever. Deși mii de pacienți pleacă vindecați, câteva cazuri izolate ajung să contureze imaginea întregii instituții. În această atmosferă tensionată, o voce din interiorul luptei cu boala decide să vorbească. Nu din postura unui medic sau politician, ci ca o persoană care trăiește între saloanele și holurile spitalului, având speranța că zecile de mii de vindecări nu vor fi trecute cu vederea din cauza etichetelor nedrepte.
Corina Ani Alexandru, fondatoarea Asociației Oncologic Rom Constanța, a transmis un mesaj puternic despre recunoștință și nedreptatea generalizării. Vorbirea ei este una dură și emoționantă, ridicând o întrebare esențială: de ce vocile nemulțumirii se fac auzite mai tare decât cele ale celor salvați?
Critici Adresate Spitalului Județean
În ultimele luni, Spitalul Județean Constanța a devenit ținta frecventă a criticilor, în special în mediul online, unde au fost asociate etichete dure cu o instituție care anual îngrijește zeci de mii de pacienți. Cazurile izolate, indiferent de gravitate, contribuie la formarea unei imagini negative asupra întregului sistem, punând sub semnul întrebării munca dedicată a sute de cadre medicale.
În acest context, Corina Ani Alexandru, care a înființat Asociația Oncologic Rom Constanța și care sprijină pacienții bolnavi de cancer de ani de zile, a decis să rupă tăcerea. Mesajul său nu este diplomatic, ci un strigăt din interiorul realității spitalului, văzută nu prin statistici, ci prin ochii celor care au fost acolo zi de zi.
Declarația Corinei Ani Alexandru
„Cei care mă cunoașteți știți că viața mea se petrece între două locații: spital și casă. De fiecare dată când merg la spital, observ nu doar pacienți în tratament, ci și oameni fericiți care se externează și pleacă acasă vindecați. Când îi întreb unde s-au tratat sau cine i-a operat, toți spun cu mândrie: «M-am tratat sau m-am operat la cel mai bun, la doctorul X, Y sau Z». Toți își exprimă recunoștința și doresc sănătate personalului medical care i-a îngrijit.
Veniți și întrebați pacienții care pleacă acasă, să vedeți cât de mulțumiți sunt. Aici apare marea mea întrebare: unde sunteți, minunaților, a căror sănătate a fost redată în acest spital, pe care astăzi, pe forumuri și rețele sociale, îl numiți „spitalul morții”? Când ați fost tratați în secțiile de Oncologie, Medicală 1 sau 2, Gastroenterologie, Nefrologie, ORL, Ortopedie, Ginecologie? Când ați fost operați în secțiile de Chirurgie? Și când ați plecat acasă fericiți, unde sunteți acum, de nu aveți curajul să spuneți că în acest spital, pe care atât de ușor îl numiți „spitalul morții”, ați fost tratați și vindecați?
Câți dintre voi nu ați venit la Urgență și ați fost investigați, internați și tratați? Câte mame nu ați venit cu pruncii în brațe în acest spital și copiii v-au fost tratați și vindecați? De ce nu văd măcar o persoană tratată și vindecată care să recunoască și să…
Apel la recunoștință pentru medicii spitalului
„Da, am fost pacient în acest spital și am fost tratat și vindecat.” Aceasta este o declarație pe care mii de oameni ar trebui să o facă anual, având în vedere serviciile oferite de medicii care se dedică sănătății comunității. Este trist că mulți dintre cei care au beneficiat de aceste îngrijiri nu reușesc să exprime recunoștința față de medicii care le-au salvat viețile.
De multe ori, mă gândesc la zeci de pacienți pe care îi cunosc personal, care au venit în stare critică și care, datorită tratamentului din acest spital, astăzi se bucură de sănătate. Aceștia, din păcate, nu își găsesc cuvintele pentru a spune „mulțumesc” medicilor care le-au întins o mână de ajutor. Chiar dacă uneori simt nevoia să îi blamez, știu că viața le va aduce, la un moment dat, lecții despre recunoștință.
Este rușinos că nu au învățat să respecte eforturile celor care își dedică viața profesiei de medic. Multe dintre persoanele care beneficiază de servicii medicale nu contribuie prin asigurări de sănătate, dar își permit să critice vehement sistemul. Există o lege a compensației, iar viața va aduce, mai devreme sau mai târziu, consecințele acestor atitudini.
Importanța recunoașterii eforturilor medicilor
Mesajul Corinei Ani Alexandru nu diminuează suferințele celor care au avut parte de experiențe neplăcute în spital, ci ridică o întrebare importantă: este corect ca o întreagă instituție să fie condamnată pentru greșeli punctuale, în timp ce mii de povești de succes rămân nespuse? Spitalul Județean Constanța nu este un loc perfect, ci un spațiu în care se duce o luptă constantă împotriva bolii, unde se iau decizii dificile și, uneori, se petrec erori. Totuși, aici, zi de zi, pacienți pleacă acasă pe picioarele lor, copii sunt salvați, iar speranța este reînvigorată.
Dintr-o perspectivă personală, nu pot să nu subliniez că mulți dintre noi am fost tratați în Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța în momente critice. Aceasta este cea mai mare unitate medicală din Dobrogea, care, deși criticată de unii, este apreciată de pacienții care au ieșit de acolo vindecați. Poate ar fi timpul să discutăm mai mult despre cei care au fost salvați, nu doar despre eșecurile sistemului.
Un apel la curaj și recunoaștere
Într-o societate care este adesea rapidă în a arăta cu degetul, întrebarea esențială ar putea să fie: cine mai are curajul să declare „Am fost acolo și medicii m-au salvat”? Aceasta este o provocare pe care ar trebui să ne-o asumăm cu toții, recunoscând eforturile și sacrificiile medicilor care dedică timp și resurse pentru a ne ajuta.
