Proiectul „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”
Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a început, începând cu 1 ianuarie 2026, un proiect dedicat istoriei orașului, intitulat „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”.
Reprezentanții instituției au anunțat că fiecare zi va oferi ocazia de a explora fragmente importante din istoria Constanței și Dobrogei. Acestea vor include evenimente semnificative, personalități de marcă, fapte cotidiene din presa vremii, descoperiri arheologice și piese de patrimoniu care, deși discret, aduc la lumină povestea trecutului local. Proiectul va pune un accent deosebit pe perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al Doilea Război Mondial, o eră de transformări majore pentru Constanța, care a evoluat de la un oraș-port la poarta maritimă a României moderne. Totuși, și alte epoci vor fi incluse, având în vedere că istoria acestui teritoriu se întinde pe o perioadă vastă, din preistorie până în zilele noastre.
Ovidius – Marele poet al latinității
Pe 20 martie s-a născut Publius Ovidius Naso, iar fila de calendar dedicată acestei zile celebrează viața marelui poet al latinității. Născut pe 20 martie 43 î.H., Ovidius a fost exilat la Tomis la ordinul împăratului Augustus, petrecându-și ultimii ani de viață (9-18 d.H.) în această regiune. Exilul său a fost o formă mai blândă, numită relegare, care permitea păstrarea averii și a drepturilor cetățenești. Poetul a menționat că motivul exilului său a fost „carmen et error” – „o poezie și o greșeală”.
Ovidius a ajuns la Tomis, o margine a imperiului roman, în urma unui drum de aproape șase luni, pe mare și uscat, sosind acolo în primăvara anului 9 d.H. A rămas în acest loc până la moartea sa, survenită în anul 18 d.H., la vârsta de aproximativ 60 de ani.
În timpul exilului, poetul a scris lucrări precum „Tristele” și „Ponticele”, dar și un poem în limba geților, care a fost recitat public, dar care s-a pierdut în timp. Aceste opere oferă informații valoroase despre Dobrogea din acea perioadă, inclusiv despre teritoriu, climă, locuitori și viața cotidiană.
Înainte de exil, Ovidius a creat lucrări celebre precum „Iubiri”, un ciclu de elegii, „Heroidele”, scrisori fictive ale eroinelor mitologice, „Arta iubirii”, un poem didactic erotic, „Metamorfozele”, o vastă lucrare mitologică cu aproximativ 250 de legende, și „Fastele”, un calendar versificat al sărbătorilor romane, rămas neterminat din cauza exilului.
Ovidius a părăsit această lume, dar a devenit nemuritor, lăsând o amprentă adâncă în istoria acestui ținut mângâiat de apele bătrânului Pont Euxin. Locul mormântului său, „în fața porților orașului”, rămâne neidentificat până în prezent.
Astăzi, Ovidius este un simbol al orașului Constanța.
Constanța și aniversarea sa
Statuia realizată de Ettore Ferrari, inaugurată în august 1887, domină piața ce îi poartă numele, supraveghind întreaga urbe constănțeană.
Recitalul de la Teatrul Elpis
Pe 20 martie 1923, Teatrul Elpis a fost scena unui recital deosebit, prezentat de actori ai Teatrului Național București. Publicul constănțean a avut ocazia să vizioneze piesa „Messalina”, scrisă de Wilbrand, având-o pe actrița Marioara Vasilescu în rolul principal, interpretând-o pe împărăteasa romană din secolul I d.H. (a treia soție a împăratului Claudius, executată pentru complot). Sala a fost plină, iar spectatorii au apreciat intens performanța protagoniștilor, aplaudându-i cu entuziasm.
În ziua următoare, pe 21 martie, Marioara Vasilescu a strălucit din nou pe aceeași scenă, de data aceasta în piesa „Dansatoarea Roșie” de Henry Hirsch, unde a interpretat rolul celebrei Mata Hari, dansatoare și curtezană, care a fost executată în 1917 în Franța pentru spionaj în favoarea Germaniei.
Impactul asupra publicului
Constănțenii au fost încântați de reprezentațiile trupei din capitală și au apreciat în mod special talentul actriței, recunoscut atât în țară, cât și în străinătate. Marioara Vasilescu (1885-1976) a fost o actriță de renume, regizoare și profesoară de artă dramatică la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din București. A fost admisă la facultate cu dispensă la doar 14 ani, datorită sprijinului oferit de actorul Zaharia Bârsan. A studiat cu mari actori precum Constantin Nottara și Aristizza Romanescu, terminându-și studiile la 17 ani. A fost angajată la Teatrul Național, unde a început cu roluri minore. Debutul său oficial într-un rol principal a avut loc pe 13 ianuarie 1904. Pe parcursul carierei, a acumulat peste 200 de roluri, inclusiv Julieta din „Romeo și Julieta”, Ofelia din „Hamlet”, Marguerite Gautier din „Dama cu Camelii”, Dalila din „Samson” și multe altele.
În 1912, a preluat conducerea trupei de teatru a lui Alexandru Davilla, devenind prima femeie din România care a condus un astfel de grup artistic. De asemenea, a fost prima româncă care a înființat o companie de film, regizând și jucând în producții cinematografice. După Primul Război Mondial, a reînființat trupa de teatru și, în 1925, s-a întors la Teatrul Național, unde a rămas până la pensionare în 1948. În paralel, a fost profesor de arta actorului la Conservator (1934-1948), având printre elevii săi nume precum Liviu Ciulei, Olga Tudorache și Carmen Stănescu. A avut mai multe căsnicii, prima dintre ele fiind cu juristul Ion Ionescu Quintus, cu care a avut un fiu.
Prin realizările sale, Marioara Vasilescu s-a afirmat ca una dintre marile actrițe românce ale primei jumătăți a secolului XX, iar reprezentațiile sale susținute pe scenele din Constanța au rămas în istoria orașului.
Zgomotul din noaptea de 20 martie
În noaptea de 20 spre 21 martie 1923, locuitorii de pe strada Mangaliei au fost treziți din somn de un zgomot puternic, care, după câteva momente de confuzie, s-a dovedit a fi împușcături. Înspăimântați că a izbucnit un război, oamenii au alertat poliția, care a trimis prompt un echipaj la fața locului.
Agenții au sosit rapid și l-au găsit pe…
Incident cu Florea Tudorache în Constanța
Florea Tudorache, un individ din Ilfov, a fost prins într-o stare avansată de ebrietate, îmbrăcat în haine de vânătoare, având o centură de cartușe și o pușcă la umăr. Acesta a fost dezarmat imediat și condus la secția de poliție. După câteva ore de odihnă, Tudorache a devenit mai comunicativ și a explicat că venise la Constanța pentru a-și vizita fiica, căsătorită cu un bărbat din Canara, localitate cunoscută astăzi sub numele de Ovidiu.
În încercarea de a ajunge pe jos la Canara, a simțit sete și a intrat într-o cârciumă. După aceea, a vizitat mai multe varieteuri din centrul orașului, consumând alcool și accentuându-și astfel starea de beție.
În jurul orei 3 dimineața, Tudorache a încercat să se îndrepte spre Canara, dar a greșit drumul și a ajuns pe Mangaliei. Acolo, a observat prepelițe pe firele de telegraf și, fiind un vânător pasionat cu permis de port armă, a început să tragă în ele, ceea ce a stârnit panică în cartier.
După ce a fost sancționat cu o amendă considerabilă, Tudorache, treaz și rușinat, a fost lăsat să plece, urmând a fi chemat în instanță pentru tulburarea ordinii publice. În cele din urmă, după aventurile sale nocturne, a reușit să își reunească familia și să își viziteze fiica.
Contrabandă în Portul Constanța
Pe 20 martie 1926, vasul de pasageri SMR Principesa Maria a acostat în Portul Constanța. În urma unui control de rutină efectuat de poliția portuară asupra pasagerei Marie Jeanne Jitard, venită din Marsilia, au fost descoperite un covor și 12 metri de mătase. Aceste mărfuri nu fuseseră declarate, iar femeia a încercat să le introducă ilegal în România. Ca urmare, a fost sancționată cu o amendă de 13.000 de lei pentru contrabandă, iar bunurile i-au fost confiscate.
Reclama zilei
Fabrica de lumânări T Săndulescu-Focșani, Sucursala Constanța, anunță că onorabila clientele poate găsi o varietate de lumânări mari și mici, cu prețuri reduse cu 5%. Oferim prețuri avantajoase și lumânări poleite cu aur veritabil. De asemenea, realizăm lumânări personalizate pentru Paști, cum ar fi coșulețe, fructe, turte și altele. T Săndulescu, Str. Ion Lahovari, nr. 69, Constanța (1921).
