Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța: Proiectul „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”
Începând cu 1 ianuarie 2026, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a lansat proiectul intitulat „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”. Reprezentanții instituției au precizat că fiecare zi a anului va oferi ocazia de a descoperi fragmente din istoria Constanței și a Dobrogei, incluzând evenimente importante, personalități remarcabile, fapte cotidiene consemnate în presa vremii, descoperiri arheologice și piese de patrimoniu care ilustrează povestea trecutului local. Proiectul va pune un accent special pe perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al Doilea Război Mondial, o epocă de transformări profunde pentru Constanța, care s-a transformat dintr-un oraș-port într-o poartă maritimă a României moderne. Totuși, se va acorda atenție și altor epoci, având în vedere că istoria acestei regiuni se întinde pe o perioadă extinsă, din preistorie până în zilele noastre.
Povestea Liceului „Domnița Ileana” și Valentina Boteanu
Astăzi, fila de calendar este dedicată educației, în special unei instituții emblematice de învățământ. Colegiul Național „Mihai Eminescu” din municipiul Constanța, un liceu cu o lungă tradiție, are o poveste care merită să fie cunoscută mai bine. Astfel, ne propunem să prezentăm istoria Liceului de Fete „Domnița Ileana”, cunoscut ulterior ca „Ana Ipătescu” între anii 1948-1962 și apoi „Mihai Eminescu”. Informațiile sunt extrase din lucrări ale unor specialiști recunoscuți, dar și din „Anuarul Liceului de Fete Domnița Ileana 1919/1920 – 1936/1937”, care este disponibil online.
Pentru a înțelege istoria acestui liceu, este necesar să ne întoarcem în anul 1897. La acea vreme, Constanța devenise o localitate românească de aproape două decenii. Existau suficiente unități de învățământ, multe dintre ele aparținând comunităților etnice, însă școlile primare românești erau limitate la doar două: una pentru băieți și alta pentru fete. Orașul se dezvolta continuu, iar populația creștea rapid, pe fondul stabilirii mai multor familii de români din diverse provincii. Această expansiune a generat o nevoie urgentă de educație de calitate. Ministrul de Instrucțiuni de la acea vreme, Take Ionescu, era un susținător fervent al orașului și își dorea ca acesta să devină un centru cultural românesc. Astfel, cu ajutorul său, la 1 septembrie 1897, a fost înființată Școala Profesională de Fete, condusă de Valentina Boteanu, o pianistă talentată și profesoară de limba franceză, care provenea dintr-o familie de muzicologi. Valentina a ajuns la Constanța după căsătoria cu Cristea Georgescu, un judecător și primar al orașului în perioada 1901-1908. După moartea prematură a soțului său, s-a recăsătorit cu Gheorghe Boteanu, judecător și politician.
Istoria Liceului „Domnița Ileana” din Constanța
La scurt timp după sosirea sa în Constanța, Valentina Georgescu a preluat conducerea Școlii Profesionale de Fete, care a funcționat inițial timp de doi ani într-o clădire de pe strada Mahomedană nr. 2, astăzi cunoscută sub numele de strada Arhiepiscopiei. Ulterior, școala s-a mutat în casa Calcef, situată pe strada Călărași, care poartă acum denumirea de strada Cristea Georgescu. În primii săi ani de activitate, instituția a avut privilegiul de a fi vizitată de două ori de Regina Elisabeta a României, care a aprobat ca școala să poarte numele său. Alteța Sa a lăsat un mesaj în cartea de onoare a școlii: „Să fie orice lucru izvor de bucurie!”
În 1919, școala a fost transformată în Liceul de Fete, iar în 1931 s-a mutat în clădirea cunoscută de pe strada Traian, care anterior găzduise Liceul de Băieți „Mircea cel Bătrân”, mutat ulterior în noua sa clădire. În timpul Primului Război Mondial, între 1916 și 1918, Dobrogea și Constanța au fost sub ocupație germano-bulgară, ceea ce a determinat mulți români să se refugieze în Moldova. Printre aceștia s-a numărat și Valentina Boteanu, care s-a întors imediat după încheierea războiului. Pe parcursul conflictului, sediul școlii a fost mai întâi utilizat ca cazarmă, apoi ca spital, fiind devastat în urma acestor utilizări.
Valentina Boteanu a relatat în Anuarul liceului că, la întoarcerea sa, a găsit clădirea complet distrusă, fără mobilier sau arhivă, și a fost nevoită să facă curățenie, eliminând 11 furgoane de gunoi. Pentru a reamenaja școala, a folosit scaune și mese abandonate de soldații nemți în grădina fostei reședințe a lui Mihail Kogălniceanu, de pe strada Elisabeta. Cu acest mobilier, a reușit să redeschidă cursurile în primăvara anului 1919, însă, din motive obiective, doar 15 eleve au putut participa la acestea. Deși erau multe fete dornice să învețe, condițiile dificile ale vremii au făcut ca multe familii afectate de război să nu își permită să le trimită la școală.
Orașul a început însă să își revină treptat, iar necesitatea unui liceu de fete devenea din ce în ce mai acută. Astfel, în urma rapoartelor primite din Constanța, Ministerul Instrucțiunii Publice a aprobat prin Ordinul nr. 137813/1919 transformarea Școlii Profesionale în Școala Secundară nr. 1 „Domnița Ileana”, denumită după principesa fiica regelui Ferdinand I și a reginei Maria. Cursurile au fost inaugurate pe 1 decembrie 1919, fiind înregistrate 138 de eleve (64 în clasa I, 42 în clasa a II-a, 19 în clasa a III-a și 13 în clasa a IV-a). În anul următor au fost înființate și clasele a V-a și a VI-a, iar instituția a fost clasificată ca secundară de gradul II. În anii următori, s-au adăugat și alte două clase, a VII-a și a VIII-a.
În paralel, Școala Profesională de Fete „Regina Elisabeta” a continuat să funcționeze, dar a rămas separată de Liceul „Domnița Ileana”. Evoluția școlii este reflectată în datele statistice din Anuarul liceului, care oferă o imagine generală asupra numărului de eleve înscrise pe clase între anii 1919 și 1937. Astfel, în anul școlar 1919/1920 erau 138 de eleve, iar în anii următori numărul acestora a crescut constant: 224 (1920/1921), 328 (1921/1922) și 406 (1922/1923). Începând cu anul 1923/1924, liceul a fost frecventat de peste 500 de eleve timp de cinci ani consecutivi.
Istoricul Liceului „Domnița Ileana”
În perioada interbelică, Liceul „Domnița Ileana” a avut o contribuție semnificativă la educația fetelor, având un număr constant de înscrieri de peste 350 de eleve în fiecare an, chiar și în anii ’30, când acest număr a început să scadă. Oferta educațională era variată, acoperind toate cele opt clase cu materii precum Religie, Română, Filozofie, Educație, Franceză, Germană, Istorie, Istoria Artei, Geografie, Matematică, Chimie, Fizică, Științe Naturale, Drept, Caligrafie, Desen, Muzică, Gimnastică, Lucru și Gospodărie.
Activitățile extracurriculare erau, de asemenea, o parte integrantă a experienței educaționale. Elevele participau la cercetări, excursii atât în țară, cât și în străinătate, erau implicate în activități de cercetașe și inițiative umanitare, precum și la șezători literar-artistice, ateliere, serbări, spectacole și concursuri. Liceul dispunea de un muzeu propriu, un atelier de legătorie și o arhivă bine întreținută. Cadrele didactice erau recrutate din întreaga țară, având o pregătire deosebită și valoroasă.
Pensionarea Directoarei Valentina Boteanu
După o activitate didactică remarcabilă de 40 de ani, directoarea Valentina Boteanu s-a retras la data de 21 noiembrie 1937. Ceremonia de pensionare a avut loc la Sala Ligii Culturale „Tranulis” (actuala sală Fantasio), unde a fost primită cu flori și ovații prelungite, recunoscându-se astfel eforturile sale susținute de-a lungul anilor.
Transformările Liceului după 1937
După pensionarea Valentinei Boteanu, Liceul „Domnița Ileana” a continuat să evolueze, fiind rebotezat în 1948 „Ana Ipătescu”, apoi „Mihai Eminescu”. A trecut prin diverse etape de organizare, având denumiri precum Școală Medie, Liceul Nr. 2, Liceu de Cultură Generală și Liceu de Științele Naturii. Din 1990, instituția a purtat denumirea de Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, iar din 2005, a devenit Colegiul Național „Mihai Eminescu”, continuând să fie un pilon important pentru educația tinerilor din Constanța.
