Povestea recipientului din alabastru

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța lansează proiectul „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”

Începând cu 1 ianuarie 2026, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a început un proiect inedit intitulat „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”. Conform declarațiilor oficialilor instituției, fiecare zi a anului va oferi ocazia de a explora fragmente din istoria Constanței și Dobrogei, incluzând evenimente importante, personalități notabile, fapte cotidiene din presa vremii, descoperiri arheologice și artefacte de patrimoniu care ilustrează, în mod subtil dar convingător, povestea trecutului local.

Proiectul se va concentra în special pe perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al Doilea Război Mondial, o eră de schimbări profunde pentru Constanța, de la statutul de oraș-port la cel de poartă maritimă a României moderne. Totuși, vor fi incluse și alte epoci, având în vedere că istoria acestei regiuni se desfășoară pe un interval de timp extins, din preistorie până în zilele noastre.

Descoperiri fascinante în cadrul calendarului istoric

Calendarul istoric „Astăzi la Constanța” invită vizitatorii să pătrundă în fascinanta lume a sticlei antice, dezvăluind povestea unui obiect aparent mic și fragil, dar care deține mărturii vechi de milenii. Fila zilei de 9 aprilie este dedicată alabastronului, un vas mic utilizat în antichitate pentru păstrarea parfumurilor și a uleiurilor aromate, reprezentând un simbol al rafinamentului din acea perioadă.

Prezența obiectelor și vaselor de sticlă în diverse straturi istorice subliniază „importanța pe care sticla o avea în viața cotidiană a antichității, un material cu proprietăți unice de transparență și fragilitate”, a afirmat Mihai Bucovală în lucrarea sa de referință „Vase antice de sticlă la Tomis” (1968). De asemenea, el a menționat că „studiul acestor obiecte ne oferă indicii despre volumul vast de cunoștințe tehnice pe care civilizațiile antice le aveau în diferite domenii de producție socială, precum și despre nivelul avansat al meșteșugului sticlei în acele vremuri”.

Originea prelucrării sticlei

Despre începuturile prelucrării sticlei, Mihai Bucovală a adus în discuție o relatare a lui Pliniu cel Bătrân, care susține că inventarea sticlei s-ar fi datorat, în mod întâmplător, unor negustori fenicieni care, constrânși să-și pregătească masa pe o plajă pustie, au realizat prima bucată de sticlă din lume prin reacția dintre nisip și bolovanii de sodă naturală. Deși această poveste este captivantă, specialiștii consideră că este mai degrabă rezultatul unei fantezii.

Industria sticlei își are rădăcinile în ultima fază a epocii Bronzului târziu, în Mesopotamia, conform cercetărilor, și a fost populară de la început. „Sticla colorată a fost privită ca un substitut artificial al pietrelor prețioase, în special al lapis lazuli. Până la începutul epocii romane, sticla a fost asociată cu pietrele prețioase și semi-prețioase, așa cum reiese și din textele antice”, scrie Sever-Petru Boțan în volumul său „Vase de sticlă în spațiul dintre Carpați și Prut (secolele II a. Chr. – II p. Chr.)” (2015). Inițial, vasele de sticlă erau considerate produse de lux, reprezentând rodul măiestriei și creativității în acest domeniu.

Tehnicile antice de realizare a veselei din sticlă

Domeniul tehnologic a cunoscut o evoluție rapidă în ceea ce privește veselele de uz cotidian, începând cu metodele de realizare a vaselor înainte de inventarea suflării sticlei. Meșterii antici utilizau diverse tehnici, dintre care cele mai frecvente erau modelarea pe miez de nisip, tăierea și prelucrarea la rece. Tehnica de formare pe miez de nisip (core-formed glass) a fost cea mai populară, fiind folosită și în crearea vaselor alabastron.

Aceste vase au fost inițial realizate din alabastru, o piatră moale, de la care își derivă numele. Cu timpul, materialele utilizate s-au diversificat, incluzând ceramica și sticla. Procesul de modelare pe miez de nisip implica crearea unui miez din nisip și argilă, fixat pe o tijă. Peste acest miez era aplicată sticla topită, care era modelată direct sau înfășurată. Ulterior, vasul era încălzit și rotit pentru a obține forma dorită, iar detalii precum gura, toartele și decorurile erau adăugate. Miezul de nisip era îndepărtat după răcire, lăsând interiorul gol. Vasele obținute aveau dimensiuni mici, pereți groși și erau decorate cu motive în zigzag sau spirală, folosind culori intense, fiind utilizate în special pentru păstrarea parfumurilor.

Exemplu de vas din colecția muzeului

Un astfel de vas se află în colecția Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța. Descoperit la Vadu, situat la aproximativ 10 kilometri de Histria, alabastronul este un vas de mici dimensiuni, din sticlă groasă, cu un aspect mat și o lungime de aproximativ 12 centimetri. Exponatul prezintă urme de deteriorare în partea inferioară și la buză, iar una dintre toarte este spartă. Corpul vasului este decorat cu linii în zigzag, realizate în galben și verde, iar toartele mici sunt aplicate asimetric. Piesa datează din secolele VI – IV î.Hr. și este considerată un exemplar unic, fiind unul dintre cele mai vechi din colecția muzeului. Mihai Bucovală subliniază că aparține seriei de balsamarii alexandrine și mediteraneene, care au fost abundente în bazinul Mării Mediterane încă de la sfârșitul secolului VII î.e.n. Este de asemenea menționat că provine din import, cel mai probabil din Alexandria.