Pomenirea Sfinților Apostoli Iason și Sosipatru
În această lună, pe data de 28, este comemorată memoria sfinților apostoli Iason și Sosipatru, dintre cei șaptezeci. Iason, originar din Tars, a fost convertit la credința în Hristos, iar Sosipatru, provenind din Grecia, a primit credința de la Iason. Ulterior, amândoi au devenit ucenicii apostolului Pavel, Iason fiind numit învățător al cetății sale, în timp ce Sosipatru a fost numit conducător al Bisericii din Iconia.
Îngrijind bine comunitățile lor, cei doi apostoli s-au îndreptat spre apus, ajungând pe insula Cherchira, unde au construit o biserică dedicată întâiului mucenic, Ștefan. Acolo, prin slujirea lor, au reușit să atragă mulți oameni la credința creștină. Totuși, au fost denunțați guvernatorului din Cherchira și închiși într-o temniță, unde se aflau deja șapte tâlhari: Satornin, Iachishol, Faustian, Ianuarie, Marsalie, Efrasie și Mamin. Prin predica lor, au reușit să-i convertească pe aceștia la credința în Hristos, transformându-i din lupi în oi, iar după aceea, au primit cununile muceniciei.
De asemenea, temnicerul a crezut în Hristos datorită învățăturii lor. Guvernatorul, după ce i-a scos din temniță, i-a dat pe mâna lui Carpian, eparhul, pentru a-i tortureze. Observând suferințele lor, fiica guvernatorului, Cherchira, a decis să devină creștină, renunțând la bijuteriile sale pentru a le oferi săracilor. Când tatăl său a aflat, a încercat să o descurajeze, dar, neputând să o întoarcă din credința ei, a închis-o în temniță. Ulterior, a decis să o ofere unui desfrânat arap pentru a o necinstește, dar acesta a fost sfâșiat de o fiară când a încercat să pătrundă în temniță.
După ce a aflat despre aceasta, Cherchira l-a vindecat și l-a convertit la creștinism, iar el a strigat: „Mare este Dumnezeul creștinilor”. Din cauza credinței sale, a fost supus la tortură, iar sfânta Cherchira a fost aruncată în foc, dar a rămas nevătămată. Apoi, a fost spânzurată și a fost sufocată de fumul de dedesubt, iar în cele din urmă a fost împușcată cu săgeți, murind din cauza rănilor. După aceste evenimente, guvernatorul a început o persecuție împotriva creștinilor, iar aceștia s-au refugiat pe o mică insulă din apropiere. Guvernatorul a mers să-i prindă, dar a fost înghițit de mare, asemeni lui Faraon odinioară, iar poporul lui Dumnezeu a adus laudă lui Dumnezeu.
După eliberarea lor din închisoare, Iason și Sosipatru au continuat să răspândească cuvântul lui Dumnezeu. În momentul în care un alt guvernator a aflat despre sfinți, a ordonat să fie pregătit un butoi de fier, umplut cu rășină, smoală și ceară. După ce l-a încins, a ordonat să fie aruncați înăuntru, dar sfinții au rămas nears, iar mulți, inclusiv guvernatorul, au început să creadă în Hristos, plângând și strigând: „Dumnezeul lui Iason și al lui Sosipatru, ajută-mi și mă miluiește”. Fericitul Iason, aflat în fața guvernatorului, a continuat să învețe și să boteze pe mulți în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh.
Pomenirea Sfinților Mucenici
În zilele următoare, fiul guvernatorului s-a îmbolnăvit și a decedat, iar apostolul a făcut rugăciuni pentru el, reușind să-l învie. De atunci, apostolul a efectuat numeroase minuni, a construit biserici frumoase și a adunat comunități pentru Hristos, petrecându-și bătrânețea în credință și devotament față de Hristos.
Pomenirea Sfinților Mucenici Dada, Maxim și Cvintilian
În această zi, se face pomenirea sfinților mucenici Dada, Maxim și Cvintilian, care au trăit pe vremea împăraților Dioclețian și Maximian, sub autoritatea guvernatorilor Tavrinie și Gavinie. Într-o perioadă de persecuție acerbă împotriva creștinilor, acești sfinți au refuzat să se închine idolilor și au fost denunțați guvernatorului Tavrinie.
Capturați în satul lor, Ozovia, unde se rugau neîncetat, au fost legați cu lanțuri de fier și duși la cetatea Dorostor, unde guvernatorii i-au întrebat despre identitatea lor. După ce și-au declarat numele, au fost documentați de notarul Mangailian. Tavrinie le-a spus: „Viața voastră este în mâinile mele; dacă doriți să trăiți, aduceți jertfă zeilor”, sugerându-le că pot deveni preoți ai idolilor. Răspunsul sfântului Maxim a fost ferm, afirmând că Hristos este adevăratul Împărat al cerurilor și că nu se vor închina la idoli.
Guvernatorul Gavinie a încercat să-i convingă pe Dada și Cvintilian să renunțe la credința lor, dar aceștia au refuzat și, ca urmare, au fost aruncați în temniță. Acolo, printr-o viziune divină, și-au întărit credința, lăudându-L pe Dumnezeu. După ce au fost scoși din temniță, au suferit bătăi severe, iar în cele din urmă, au fost executați în satul lor Ozovia.
Pomenirea altor Sfinți Mucenici
În aceeași zi, se face pomenirea sfinților mucenici care au fost tâlhari, care, prin intermediul apostolului Iason, au crezut în Hristos și și-au încheiat viața în smoală. De asemenea, se amintește de sfânta Cherchira, fiica guvernatorului, care a fost ucisă prin săgeți, de sfinții mucenici Zinon și Vitalie, care au murit în foc, precum și de sfântul mucenic Eusebie, care a fost de asemenea ars. Se mai pomenește și de sfinții apostoli Onisifor și Evod, parte din cei șaptezeci menționați de apostolul Pavel, cu Onisifor fiind episcop al Colofonului și Evod, episcop al Antiohiei, amândoi suferind pentru credința în Hristos.
În această zi, este de asemenea pomenit și sfântul mucenic Neon, care a sfârșit prin foc.
Cu rugăciunile lor sfinte, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește. Amin.
