Stoica Lascu – O Viață Dedicată Istoriei
Pe 18 iunie 2025, Stoica Lascu va sărbători împlinirea vârstei de 74 de ani. Născut în comuna Cogealac, cunoscută anterior sub numele de Râmnicu de Jos, el provine dintr-o familie aromână, fiind fiul lui Gheorghe și Chirața. Anul nașterii sale este 1951.
Stoica a rămas în locul natal până în clasa a VII-a, când s-a mutat în Constanța, unde a finalizat studiile la Liceul nr. 4, actualul Colegiu Tehnic „Tomis”.
Ulterior, a urmat studii superioare la București, înscriindu-se la Facultatea de Istorie, pe care a absolvit-o în 1974. Acest an reprezintă începutul carierei sale în domeniu, el debutând ca profesor la o școală din satul Camena, comuna Baia, județul Tulcea. Un an mai târziu, s-a alăturat echipei Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, începând ca muzeograf și avansând treptat la poziții de muzeograf principal și șef de secție Istorie Medie, Modernă și Contemporană.
După 28 de ani de activitate în muzeu, Stoica a plecat în 2003, lăsând în urma sa o moștenire valoroasă.
După Revoluție, începând cu 1992, el a activat și la Universitatea „Ovidius” din Constanța, inițial ca lector la Facultatea de Istorie și Științe Politice (1992 – 2004). De-a lungul anilor, a ocupat și funcții precum secretar științific al facultății (1996 – 2000), conferențiar (2004 – 2014), șef al catedrei de Istorie Modernă și Contemporană (2000 – 2005; 2009 – 2011), decan (2004), director al Departamentului de Istorie (2012) și profesor (din 2014).
Contribuții Științifice
Activitatea științifică a lui Stoica Lascu este remarcabilă, el fiind autorul a numeroase comunicări științifice importante, prezentate la simpozioane și conferințe în muzee, institute de cercetare și facultăți din țară și străinătate, inclusiv în orașe precum Ankara, Belgrad, Bridgeport, Chișinău, Freiburg, Istanbul, Novi Sad, Salonic, Simferopol, Skopje, Tirana, Tutrakan, Veliko Târnovo și Viena.
Numărul total al articolelor și studiilor publicate de el se ridică la aproximativ 300, cu apariții în diverse periodice, inclusiv „Magazin istoric”, „Dosarele istoriei”, „Contemporanul”, „Tomis”, „Ex Ponto”, „România de la Mare”, „Cele trei Crișuri”, „Deșteptarea”, „Agora”, „Dobrogea Nouă”, „Cuget Liber”, „Telegraf”, „România liberă”, „Observator cultural” și „Destin românesc” din Chișinău, precum și în „Romanian Journal” din New York.
Teme de Cercetare
Lucrările sale se concentrează pe istoria Dobrogei, romanitatea balcanică, relațiile romano-albaneze, istoria presei românești, fenomenul istoriografic contemporan și portretele unor istorici din România și din străinătate.
Inițiative Social-Culturale
Stoica Lascu este, de asemenea, recunoscut pentru implicarea sa în inițiative social-culturale, printre care se numără organizarea Zilei Constanței (23 noiembrie) sub denumirea „In memoriam illustrum civium Tomitanorum”, apeluri pentru ridicarea bustului lui Remus Opreanu și crearea unei federații europene a comunităților aromâne, precum și inițiator al simpozionului anual „Iorghiana”. De asemenea, a avut un rol activ în atribuirea de denumiri pentru instituții, școli și străzi, ca membru în comisiile județene de toponime.
Afilieri Profesionale
În plan profesional, Stoica Lascu este membru al mai multor organizații, inclusiv Academia Oamenilor de Știință din România, Societatea de Științe Istorice din România, Societatea de Cultură Macedo-Română, Asociația de Istorie a Presei și Asociația Aromână din Dobrogea „Picurarlu de la Pind”, pe care o conduce ca președinte fondator.
Premii și Distincții
De-a lungul carierei, el a fost distins cu numeroase premii, printre care Premiul „Remus Opreanu” acordat de Prefectura județului Constanța și Premiul „Nicolae Iorga”.
Volumele Publicate
Printre lucrările publicate se numără: „Canalul Dunăre – Marea Neagră între istorie, actualitate și perspective” (Constanța, Editura „Ex Ponto”, 2008), „Romanitatea balcanică în conștiința societății românești până la Primul Război Mondial” (Constanța, Editura „Asmicart”, 2013), „Campania militară a României din 1913” (București, Editura „Etnologică”, 2013) și „Românii balcanici din Dobrogea” (București, Editura „Etnologică”, 2016).
Recunoașterea Internațională
Studiile incluse în volumele colective au fost apreciate la nivel internațional, fiind traduse în albaneză, bulgară, engleză, franceză, germană și italiană.
