Construcția Spitalului Regional în Județul Constanța
Promisiunea construirii unui Spital Regional în județul Constanța este una dintre cele mai vechi și îndepărtate angajamente ale administrației locale și județene, având rădăcini care se întind până la sfârșitul secolului al XIX-lea. De-a lungul timpului, persoanele care au ocupat funcții importante în conducerea județeană și-au exprimat intențiile, uneori doar verbal, alteori prin acte birocratice semnate.
Proiecte de construcție, amplasamente și terenuri disponibile pentru o astfel de investiție au fost adesea prezentate atractiv în spațiul public, mai ales în perioada campaniilor electorale.
Constanța dispune de numeroase locații potrivite pentru realizarea acestei investiții, care ar aduce o îmbunătățire semnificativă pentru un sistem sanitar supraaglomerat. De asemenea, în cazul investițiilor imobiliare, soluțiile apar rapid, chiar și în situația unor clădiri care urmează a fi demolat. Totuși, aceasta este o altă discuție.
Referitor la construcția Spitalului Regional, locația a fost deja stabilită, urmând acum etapa de pregătire a documentației. Este important de menționat că președintele Consiliului Județean Constanța, Florin Mitroi, a discutat anul trecut despre soluții de finanțare și parteneriate, fiind semnat un protocol între Consiliul Județean Constanța și Agenția Națională pentru Dezvoltarea Infrastructurii de Sănătate, pentru elaborarea studiului de fezabilitate și pregătirea proiectului pentru viitoarea perioadă de finanțare.
Paralele cu Istoria
Situația actuală a județului Constanța amintește de provocările cu care se confrunta orașul la sfârșitul secolului al XIX-lea. Primarul Mihail Coiciu se afla într-o situație similară, moștenind problemele de la predecesorii săi. La acea vreme, Spitalul Comunal părea un vis îndepărtat într-un oraș care nu fusese declarat municipiu.
Această comparație temporală subliniază necesitatea unor unități spitalicești adecvate, capabile să satisfacă nevoile locuitorilor din oraș și județ. În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, spitalele erau adesea găzduite în locuințele funcționarilor sau medicilor, fiind suprasolicitate de numărul crescut de pacienți. Odată cu creșterea populației, devenea din ce în ce mai evidentă necesitatea unei unități sanitare dedicate comunității.
În lucrarea „Constanța, Memoriile orașului”, profesorii Aurelia și Ștefan Lăpușan menționează că Ali Cadâr, venit din Crimeea, a deschis primul spital comunal în locuința sa. În 1879, acesta s-a adresat primarului Mihail Coiciu, cerând încetarea utilizării locuinței sale ca unitate sanitară din cauza distrugerilor cauzate.
„Dacă până astăzi am tăcut este pentru că am avut în vedere aglomerația armatei ruse și lipsa locuințelor adecvate, nu am cerut chirie de respectul armatei române pentru care am făcut această cedare, dar acum cred că este timpul să ajungem la o soluție…”
Reparații necesare la spitalul comunal
Ușile, feroneria și o parte din grădină au fost distruse, iar acest lucru a generat o cerere urgentă pentru reparații.
Închirierea unei noi locații pentru spital
După un an fără realizări concrete, edilul Mihail Coiciu a decis să închirieze casa cu două etaje a lui Ali Cadâr, situată pe strada Mircea cel Mare (astăzi Mircea cel Bătrân), pentru a continua activitatea spitalului comunal.
Împrumut pentru construirea Spitalului Comunal
Promisiunile s-au dovedit a fi doar pe hârtie, fără nicio acțiune concretă. Două ani mai târziu, primăria a obținut un împrumut de 50.000 de lei de la Casa de Depuneri și Consemnațiuni, pe o perioadă de 15 ani, destinat construirii unității sanitare necesare. În martie 1888, Primăria a închiriat imobilele lui Atanasie Manoilide, situate tot pe strada Mircea cel Mare, numărul 88, pentru funcționarea spitalului comunal. Acest imobil includea o casă cu două etaje și curtea aferentă.
Medicul apropriat de comunitate
Deși mai mulți medici au practicat în Constanța, cetățenii s-au simțit în mod special apropiați de dr. N. Marinescu-Sadoveanu. În anul 1896, numeroși locuitori au depus o petiție la primărie pentru a solicita numirea acestuia ca medic comunal, subliniind dedicarea și profesionalismul său.
Contractul pentru construcția spitalului
În cel de-al treilea mandat, primarul Mihail Coiciu a reușit să semneze contractul cu antreprenorul Ștefan Pisculici pentru construirea spitalului comunal. Conform contractului, „Dl. Ștefan Pisculici se obligă a clădi un local de spital conform planului, devizului, caietului de sarcini, măsurătorilor și condițiilor generale pentru lucrări publice aprobate de Consiliul Tehnic Superior. Termenul de execuție este de un an, iar prețul estimat este de 90.800 lei.” Contractul a fost semnat pe 15 iulie 1892.
Condiții sanitare precare și mortalitate ridicată
Dr. Pellisier, preocupat de sănătatea locuitorilor orașului, a înaintat în februarie 1893 un raport către Serviciul Sanitar de pe lângă Ministerul de Interne, în care descria condițiile precare de trai ale familiilor din cartierul musulman, explicând astfel rata ridicată a mortalității. În raport se menționa că „spitalul actual este foarte vechi și în cele mai rele condiții igienice, fiind situat într-o casă particulară. Acesta cuprinde opt camere, dintre care patru săli pentru bărbați cu zece paturi și o sală pentru femei cu cinci paturi. Celelalte camere sunt folosite ca locuință pentru personal și cancelarie. Sala de operație lipsește, ceea ce ne obligă să folosim cancelaria, după dezinfectare. Spitalul nu are băi și dispune de un mic arsenal de instrumente chirurgicale, achiziționate anual conform bugetului.”
Finalizarea și demolarea spitalului
În 1893, primarul Mihail Coiciu a anunțat finalizarea spitalului așteptat. Amplasamentul unității sanitare, conform lui Ionescu Dobrogeanu, citat de Aurelia Lăpușan, se afla în spatele Școlii Normale de Băieți, pe strada Carol (astăzi str. Cuza Vodă, în centrul orașului). Se ridică întrebarea: „De ce a fost construit și, mai ales, de ce a fost demolat?”
Istoria Spitalelor de Stat din Constanța
În arhivele istorice, se evidențiază faptul că, în anii ’30, în Constanța existau două spitale de stat: „Prof. Dr. Sion” și Spitalul Militar. Actualul Spital Municipal, cunoscut și sub denumirea de Spitalul Vechi, a fost numit după Dr. Sion și a avut un cost inițial de 140.000 de lei. De-a lungul timpului, au fost adăugate pavilioane și instalații noi, conform documentelor vremii.
Istoria orașului de la malul mării evidențiază faptul că sistemul sanitar s-a confruntat cu dificultăți semnificative în asigurarea condițiilor necesare pentru îngrijirea pacienților, o realitate care continuă să fie actuală și în prezent. Această problemă a persistat indiferent de epoca istorică, arătând nevoia urgentă de îmbunătățiri în infrastructura sanitară.
