Pomenirea Sfântului Ianuarie și a altor martiri
În această lună, pe data de 21, se sărbătorește pomenirea sfântului sfințit mucenic Ianuarie, episcopul, împreună cu Procul, Soson și Faust, diaconii, precum și Dezidcriu, citețul, Eutihie și Acution. Acești sfinți au îndurat multe chinuri în vremea împăratului Dioclețian și a guvernatorului Timotei din Campania. Neînfricoșați de poruncile păgâne, au fost decapitați. Arhiereul Ianuarie a fost aruncat într-un cuptor, dar a scăpat din el. În cele din urmă, a fost supus torturii, i s-au tăiat vinele, iar capul i-a fost tăiat cu sabia, primind astfel sfârșitul.
Tot în această zi se pomenește și pătimirea sfântului sfințit mucenic Teodor din Perga Pamfiliei, alături de cei care au suferit împreună cu el.
Pătimirile Sfântului Teodor
În timpul împărăției lui Antonin, guvernatorul Teodot din Perga Pamfiliei a ales tineri frumoși și puternici pentru a-i încadra în rândurile armatei imperiale. Printre aceștia se afla și fericitul Teodor, care a fost dus înaintea guvernatorului. Teodot a pus asupra lui semnul ostășesc, dar sfântul Teodor a refuzat acest semn, afirmând: „Eu sunt însemnat din pântecele mamei mele cu Împăratul meu ceresc, Domnul Iisus Hristos, și nu vreau să fiu ostaș al altui împărat.” Guvernatorul l-a întrebat atunci: „A cui împărat ești ostaș?” La care sfântul a răspuns: „M-am făcut ostaș Aluia care a făcut cerul și pământul.”
Imediat ce guvernatorul a realizat că este creștin, i-a spus: „Nu vei aduce jertfe zeilor noștri?” Sfântul a răspuns: „Eu nu am adus niciodată jertfă demonilor necurati și nu voi aduce.” Atunci, guvernatorul a poruncit să fie bătut. După ce a fost supus la torturi, guvernatorul a încercat din nou să-l convingă să se închine zeilor, dar sfântul a replicat: „Dacă ai fi cunoscut pe Dumnezeul care te-a creat, ai fi vrut să te închini Acestuia.”
Guvernatorul a poruncit atunci să se aprindă un foc și să se aducă o tigaie mare de fier, în care să se topească smoală, pucioasă și ceară. Mucenicul a fost pus gol în tigaie, iar lichidele topite au fost turnate peste el. Atunci, Dumnezeu a săvârșit o minune uimitoare. Un vuiet mare s-a ridicat, iar pământul s-a crăpat, izvorând apă din crăpătură, care a stins focul și tigaia. Sfântul mucenic a rămas nevătămat și s-a adresat guvernatorului: „Vezi că aceasta nu este puterea mea, ci a lui Hristos, Dumnezeul meu, pe care eu îl slujesc. Dacă vrei să cunoști puterea zeilor tăi, clădește alt foc și arde din nou tigaia, și atunci vei vedea puterea lor, iar tăria Dumnezeului meu o vei recunoaște.”
Ostașii prezenți au fost impresionați de cele întâmplate și i-au spus guvernatorului: „Nu, domnule, nu trebuie să faci asta, ci mai bine…”
Întâlnirea dintre Guvernator și Dioscor
Guvernatorul, dorind să afle despre puterea lui Hristos, l-a chemat pe un preot pe nume Dioscor. Întrebându-l despre numele său, preotul a răspuns cu tărie, afirmând că Hristos are o putere nemaipomenită, care îi protejează pe credincioșii săi de foc. Guvernatorul a fost intrigat și a întrebat dacă Hristos este cu adevărat mai puternic decât zeul lor, Dia.
Conflictele de Credință
Dioscor a explicat că zeii păgâni sunt idoli surzi și lipsiți de simțire. A solicitat guvernatorului să-l testeze pe Dia, propunând să-l pună pe foc, iar dacă Dia se va opune, atunci va recunoaște că este adevăratul Dumnezeu. Guvernatorul, surprins de curajul său, a realizat că Dioscor nu mai este un preot obișnuit, ci un apărător al credinței în Hristos.
Decizia lui Dioscor
Dioscor, mărturisind că fost și el păgân, a declarat că, văzând puterea lui Hristos prin faptele lui Teodor, a decis să devină soldat al lui Hristos. Guvernatorul, impresionat, i-a poruncit să se alăture lui Teodor pe tigaie.
Martiriul lui Dioscor
Înainte de a urca pe tigaie, Dioscor a cerut ajutorul sfântului Teodor, rugându-se pentru protecția sa. După ce a fost întins pe tigaie, el a mulțumit lui Hristos, cerând să-i primească sufletul. În acest moment, a murit, primind astfel cununa martiriului, similar cu tâlharul de pe cruce.
Încercările lui Teodor
După moartea lui Dioscor, sfântul Teodor a fost aruncat în temniță. Într-o zi următoare, a fost legat de un cal sălbatic și târât pe ulițele orașului. Calul s-a comportat haotic și a căzut, zdrobindu-se, dar Teodor a fost protejat de o putere divină, rămânând nevătămat, ceea ce a surprins pe toți martorii.
Vedenia Ostașilor
Între timp, doi soldați, Socrat și Dionisie, care îl legaseră pe Teodor, au avut o vedenie minunată în timp ce calul alerga. Aceasta le-a întărit credința și le-a oferit o nouă înțelegere asupra puterii divine. Mirarea lor a fost un semn al schimbării în percepția asupra credinței și al sacrului.
Minunile Sfântului Teodor și ale Mamei Sale
O căruță de foc s-a pogorât din cer în ziua mucenicilor, luându-l pe mucenicul care era tras și așezându-l întreg pe divan. Cei doi ostași, martori ai acestui miracol, au strigat: „Mare este Dumnezeul creștinilor.” Auzind acestea, guvernatorul a ordonat ca ei împreună cu sfântul Teodor să fie închiși în temniță, pregătind un cuptor cu foc mare timp de trei zile.
În acest cuptor, au fost aruncați mucenicul, și ostașii Socrat și Dionisie, care crezuseră în Hristos. Imediat, o rouă dumnezeiască a coborât din cer, umplându-i cu răcoare, iar flacăra focului s-a domolit, sfinții stând în mijlocul cuptorului ca într-un vânt răcoros, discutând între ei.
Atunci, sfântul Teodor și-a amintit de mama sa, Filipia, care fusese răpită cu trei ani înainte de străini și dusă în țară străină. Rugându-se lui Dumnezeu, el a spus: „Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule al minunilor, arată-mi mama mea, precum Tu știi, cu dumnezeiască puterea Ta. Vreau să o văd pe ea, căci Ție toate îți sunt cu putință; arată-mi-o, ca și ceilalți să cunoască măririle Tale.” În timp ce se ruga, flacăra cuptorului începea să se stingă, și o ploaie, răspunzând rugăciunilor mucenicului, a căzut, stins cuptorul. Sfinții se lăsau pe ei spre somn, iar noaptea se așternuse.
În vis, un înger a apărut sfântului Teodor, spunându-i: „Nu te mâhni, Teodore, căci o vei vedea pe mama ta.” Deșteptându-se, sfântul a povestit prietenilor săi vedenia. Între timp, mama sa, Filipia, a apărut în mijlocul cuptorului, bucurându-se la vederea fiului și sărutatându-l cu dragoste, împărtășind cu ostașii prezenți cum a venit acolo printr-o mână nevăzută. Sfântul mucenic Teodor, ridicându-și mâinile spre cer, a mulțumit lui Dumnezeu pentru această întâlnire.
A doua zi, guvernatorul, trezindu-se din somn, a spus celor din jur: „Mi se pare că în cuptor nu a rămas niciun os al lui Teodor și al ostașilor.” Unul dintre străjerii care păzeau cuptorul a mers la guvernator, raportându-i că mucenicii sunt vii, iar focul s-a stins complet datorită unei ploi care a căzut din cer. Acesta a adăugat că mama lui Teodor a venit fără veste din robie și că stă în cuptor, ca într-o cămară, discutând cu fiul și cu ostașii despre Dumnezeul lor.
Auzind aceste lucruri, guvernatorul s-a speriat și s-a dus la cuptor. Chemând-o pe fericita Filipia, a întrebat-o: „Ești tu mama lui Teodor?” La care ea a răspuns: „Eu sunt.” Guvernatorul i-a spus: „Învăță-ți fiul să se închine zeilor, ca să nu piară el și ceilalți.”
Pomenirea Sfinților Mucenici
În această zi, se aduce aminte de sfântul Teodor, ale cărui suferințe au fost marcate de o profeție a mamei sale. Aceasta a spus că fiul ei va fi răstignit și va aduce lui Dumnezeu o jertfă de laudă. Guvernatorul, luând în considerare cuvintele ei, a decis să-l răstignească pe sfântul Teodor și să o execute pe sfânta Filipia prin decapitare. De asemenea, ostașii Socrat și Dionisie au fost condamnați la moarte prin împungere. Astfel, sfinții mucenici au primit cununile martiriului. Sfântul Teodor a rămas viu pe cruce timp de trei zile, după care s-a dus la Domnul. Credincioșii au luat trupurile sfinților și le-au îngropat cu cinste, aducând laude Preasfintei Treimi.
Pomenirea Sfintei Filipia
În aceeași zi, se pomenește și sfânta muceniță Filipia, mama sfântului Teodor, care a fost ucisă prin sabie. De asemenea, se face pomenirea sfintei mucenițe Alexandra, împărăteasa, și a slugilor sale Apolo, Isachie și Codrat.
Viața Sfintei Alexandra
Alexandra, mucenița lui Hristos, era soția împăratului Dioclețian. Observând cum sfântul Gheorghe era supus la diverse torturi, dar rămânea viu și sănătos, ea a decis să-și mărturisească credința în Hristos chiar în fața împăratului, în timpul unei ceremonii de jertfă adusă idolilor. Din această cauză, a fost închisă. Aflând de sentința de execuție a lui Gheorghe și a sa, s-a rugat lui Dumnezeu și și-a dat sufletul. Apolo, Isachie și Codrat, servitorii împărătesei, fiind martori la curajul ei, au decis să creadă și ei în Hristos. Îndrăznind, au mustrat împăratul pentru faptele sale, numindu-l călcător de lege. Împăratul, furios, i-a închis și a gândit la pedeapsa ce le va fi aplicată. A doua zi, Codrat a fost condamnat la moarte, iar Apolo și Isachie au fost lăsați să moară de foame. Aceștia, după câteva zile de suferință, și-au dat sufletele Domnului.
Pomenirea Sfântului Maximian
Tot în această zi se pomenește și de sfântul Maximian, patriarhul Constantinopolului. Născut în Roma dintr-o familie înstărită, a plecat la Constantinopol unde, prin viața sa virtuoasă și înțelepciunea sa, a fost hirotonisit preot de patriarhul Sisinie. A fost ales patriarh al Constantinopolului în perioada ereticului Nestorie, fiind un lider duhovnicesc dedicat. A păstorit Biserica timp de doi ani și cinci luni, menținând-o neîntinată în fața provocărilor vremii.
Pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Atanasie Sinaitul
În această zi, ne amintim de preacuviosul părinte Atanasie Sinaitul, un sfânt care a lăsat în urmă viața lumească și a ales calea crucii, urmându-l pe Hristos cu dedicare. Dorind să împlinească nevoințe mai mari prin fapte bune, s-a îndreptat spre Ierusalim, unde s-a închinat la locurile sfinte. Cu credință, a sărutat aceste locuri sacre și a urcat la Muntele Sinai.
Acolo, a întâlnit monahi desăvârșiți care trăiau în sihăstrie și s-a alăturat lor, supunându-se și slujindu-le cu umilință. Prin smerenia sa, a primit de la Dumnezeu darurile cunoașterii și ale înțelepciunii. A scris viețile sfinților părinți și a alcătuit cuvinte folositoare pentru suflet, ajungând la o vârstă înaintată înainte de a se muta la Domnul.
Cu sfintele lor rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
